“Să puteți pricepe împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea”(Efeseni 3:18)
Lui George Matheson i-a spus doctorul că va orbi. Pentru a nu cădea în deznădejde, el și-a urmat studiile și a absolvit Universitatea din Glasgow în 1861 la vârsta de 19 ani. Când a terminat studiile, și-a pierdut vederea. Pentru ca lucrurile să se înrăutățească și mai tare, logodnica lui i-a înapoiat inelul de logodnă împreună cu un bilet: “Nu-mi pot trăi viața legată de lanțurile căsătoriei cu un bărÂbat orb”.
Matheson nu s-a căsătorit niciodată și nu și-a revenit niciodată din această decepție. A devenit un pastor puternic și poetic, a dus o viață plină de inspirație, dar uneori durerea singurătății izbucnea la suprafață, așa cum s-a întâmplat mai târziu la nunta surorii lui. Ceremonia i-a reînviat amintirile dragostei pierdute. Ca reacție, el s-a întors spre nemărginita dragoste a lui Dumnezeu penÂtru a primi alinare și a scris pe hârtie aceste cuvinte în 6 iunie 1882: “O iubire, tu care nu mă părăsești, sufletul împovărat în tine-mi odihnesc, ție-ți dăruiesc întreaga-mi viață, ce în nemărgini-ta-ți profunzime, mai bogată și mai plină poate fi”.
Să ne gândim la dragostea încăpățânata a lui Osea pentru Gomera. Trecând de la un iubit la altul, aceasta i-a ruinat viața. Ajunsă săracă, ea a fost scoasă la vânzare ca sclavă. Și ghici cine a cumpărat-o? Osea, care nu renunțase niciodată la legătura căsătoriei. Dumnezeu folosește această povestire pentru a ilustra dragostea Lui neclintită pentru noi. El i-a spus lui Osea: “iubește-o cum iubește Domnul pe copiii lui Israel” (Osea 3:1). Dumnezeu te iubește cu o dragoste incredibilă. Nu o poți câștiga dacă îi ești plăcut și nu o poți pierde dacă ești nevrednic. Dar poți să fii orb și i te poți opune. Nu fă așa!
