“veniti sa ne închinam si sa ne smerim , sa ne plecam genunchiul înaintea Domnului Facatorului nostru ! Caci El este Dumnezeul nostru , si noi suntem poporul pasunei Lui, turma pe care o povatuieste mîna Lui !” Ps.95 6-7
Cum putem sa asteptam sa împlinim ceea ce Dumnezeu asteapta de la noi, daca nu petrecem un timp de comuniune zilnica cu Dumnezeu ? Acesta este motivul care face Biserica Domnului Isus, asa de ineficienta în zilele noastre. Daca cei ce formeaza biserica; slujitori sau membri de rînd, nu mai pastreaza linia comunicarii cu Dumnezeu deschisa , cum mai asteapta ei sa auda vocea lui Dumnezeu ?
Cum mai îndraznim sa pretindem a fi oameni calauziti de Dumnezeu, daca nu ne mai plecam înaintea lui în închinare , pentru a-i descoperi astfel voia ? Multi dintre noi trebuie sa ne plecam genunchii înaintea lui Dumnezeu mult mai des decît o facem în prezent.
Am citit o întîmplare amuzanta , traita de un membru al Parlamentului Britanic. Acesta conducea un grup de vizitatori prin cladirea parlamentului.
În timpul vizitei, grupul a întîlnit pe culoar pe Lordul Hailshman , conducatorul camerei . Acesta purta îmbracamintea specifica lorzilor si toate insemnele pozitiei sale oficiale. Hailshman a recunoscut pe colegul sau Neil , în mijlocul grupului si i-a strigat : ” Neil ! ” ai grija ca nu cumva în timpul vizitei sa încalci vreo regula a cancelariei si-a Camerei Lorzilor !”
Cînd l-au vazut în acea tinuta oficiala si i-au auzit atentionarea, întregul grup de vizitatori s-a plecat pe genunchi în semn de pretuire si respect.
Daca acel grup a considerat ca trebuie sa îngenuncheze ca sa-si arate respectul fata de insemnele Camerei Lorzilor si fata de conducatorul acesteia, cu cît mai mult noi trebuie sa îngenunchem înaintea Împaratului Împaratilor si-a Domnului Domnilor !
Rug. Dumnezeul pacii ; ajuta-ma ca în adînca smerenie sa-mi pot pleca genunchiul înaintea Ta si în rugaciune sa pot pastra o vie comunicare cu Tine. Amin
