” Doamne ” , i-a raspuns Petru , daca esti Tu , porunceste-mi sa vin la Tine pe ape .” “Vino !” I-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie si a început sa umble pe ape ca sa mearga la Isus. ” Mat. 14:28-29
Cînd apostolul Petru L-a vazut pe Domnul Isus umblînd pe ape, i-a cerut : ” Doamne daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.” Credinta a început sa-l miste pe Petru înlăuntru. El a înteles ca poate sa faca lucrurile pe care Domnul Isus i le cere. A fost gata chiar sa calce alaturi de barca . Însa tot ce astepta ; era cuvîntul invitatiei Domnului ! “Vino !” i-a zis Domnul si el era pregatit pentru a face primul pas.
Pentru acest prim pas cred ca Petru nu a gîndit îndeajuns . Era reactia entuziasmului si-a aventurii. A mai facut înca un pas ! Acesta a fost un moment de triumf; era victoria credintei !
Dar la urmatorul pas , s-a afundat si avea nevoie de ajutorul Domnului. Cu toate acestea el si-a asumat riscul ; a pornit cu credinta pe care o avea trecînd la actiune.
Credinta implica aventurarea noastra spre înafara, angajîndu-ne sa facem lucruri pe care nici nu le-am visat,cu nadejdea ca la vremea potrivita Dumnezeu ne va purta de grija.
Credinta nu este numai o încredere pasiva , care asteapta ajutorul lui Dumnezeu, atunci cînd ne afundam. Ci ea este un proces activ, de traire a unei vieti plenare, în mijlocul unor noi circumstante si provocari; mergînd în locuri unde niciodata n-am mai mers, iubind pe oamenii pe care niciodata nu i-am iubit, traind o viata plenara, pentru ca ascultam si împlinim ceea ce Mîntuitorul ne spune !
Rug. Dumnezeul Dragostei, ajuta-ma sa actionez prin credinta pe care mi-ai dat-o pasind înafara . Amin
