Ioan 14.14
Ce mult cuprinde această făgăduință! Și orice lucru, oricare ar fi! Fie mic, fie mare, toate nevoile mele sunt cuprinse în această făgăduință. Mergi dar, suflete al meu, liber și cu îndrăzneală la tronul harului și deschide-ți gura larg, căci ea va fi umplută.
Ce făgăduință înțeleaptă! Noi trebuie să cerem totdeauna în Numele lui Isus. Dacă acest lucru ne dă nouă îndrăzneală, Lui îi aduce cinste. Este un ajutor pe care El ni-l dă necurmat. Sunt unele împrejurări când orice ajutor ni se pare refuzat, chiar cel care se bazează pe legătura noastră cu Dumnezeu sau pe experiența pe care am avut-o cu harul Său, care ne-a ajutat mereu.
Ce rugăciune instructivă! Eu nu pot să aduc înaintea lui Dumnezeu nici o cerere pe care Domnul Cristos să nu poată să-Și pună mâna și aprobarea Lui. N-aș îndrăzni niciodată să mă slujesc de Numele Mântuitorului meu pentru o cerere egoistă sau după plăcerea mea. Nu pot să mă folosesc de acest Nume decât pentru rugăciuni pe care le-ar face El însuși dacă ar fi în locul meu. Este un mare avantaj să fi îndreptățit să ceri în Numele Domnului Isus, căci aceasta ar fi ca și cum El însuși s-ar ruga. Și dragostea pe care noi o avem pentru El, ne împiedică să punem Numele Său acolo unde înțelegem că El nu l-ar pune.
Lucrurile pe care le cer în rugăciunile mele sunt ele aprobate de Domnul Isus și poate El să-Și pună pecetea pe ele? În acest caz, eu capăt ceea ce cer de la Tatăl.
