Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Cel ce păzește pe Israel.
Psalmul 121.4
Domnul este păzitorul lui Israel. Nici o stare de necunoștință, de ațipire sau de somn nu poate să-l atingă pe acest păzitor. El veghează necurmat asupra casei, ca și asupra inimii poporului Său. Aceasta este o pricină care să ne facă să rămânem într-o pace deplină. Împăratul Alexandru cel Mare al Grecilor spunea că el poate să doarmă liniștit când prietenul lui Parmenion era de strajă.
Cu atât mai mult noi putem să fim fără grijă când Dumnezeul nostru este El însuși de strajă. Cuvântul “Iată” este pus la începutul versetului de mai sus, ca să ne atragă și mai bine luarea aminte asupra acestor cuvinte pline de îmbărbătare. Iacov a putut să doarmă cu o piatră Ia cap drept pernă, fiindcă Dumnezeu veghea asupra lui și a venit să-i vorbească într-o vedenie. Și pe noi, când ne vom trezi singuri și fără apărare, Dumnezeu însuși ne va ocroti.
Domnul păzește poporul Său, așa cum un om bogat își păzește comorile, sau cum un căpitan apără un oraș cu ostașii pe care îi comandă, sau cum o santinelă veghează la postul care i s-a încredințat. Să ne încredințăm sufletele noastre în mâna Sa. El nu ne uită niciodată, nu întrerupe niciodată grija Sa ocrotitoare.
O, Dumnezeul meu, păzește-mă ca să nu mă rătăcesc, să nu cad și să nu pier. Păzește-mă, ca și eu să păzesc poruncile Tale. Fie ca grija Ta, care nu dormitează niciodată, să mă ferească de a dormi somnul morții.
