“Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată.”Proverbe 13.24
De curând am citit o povestire care subliniază adevărul acestui verset.
Un om a comis o infracțiune. Conform legii acelei țări, a fost condamnat la moartea prin spânzurare. A sosit și ziua în care nefericitul urma să fie spânzurat. Când aștepta să se îndeplinească sentința, a fost întrebat dacă mai are vreo dorință. El a cerut să i se permită să o sărute pe mama lui. Mama a fost condusă la el. Atunci omul s-a aplecat spre ea, parcă ar fi vrut să o sărute pe obraz. Spre uimirea tuturor, el a mușcat-o însă de ureche.
Șocată, mama l-a întrebat pe fiul ei de ce a făcut aceasta. El a răspuns: “Mamă, eu mor acum din cauza ta. Când eram un mic băiat, am început să fur. ți-am arătat ce luasem. Dar în loc să mă obligi să restitui ceea ce furasem, mi-ai permis să le păstrez. Tu m-ai susținut în facerea răului, în loc să mă pedepsești. Acum trebuie să mor pentru infracțiunea mea.”
Mulți părinți se miră de faptul că de multe ori copiii lor ajung pe căi greșite. Dar au luat atitudine față de răul, nedreptatea, păcatul săvârșit? L-au judecat mai întâi în viața lor și l-au evitat, și apoi l-au pedepsit corespunzător în viața copiilor lor? Să nu fim niciodată indiferenți sau toleranți față de rău, nici în viața noastră, nici în viața copiilor noștri!
