“Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme” (Evrei 13:6)
Îngrijorarea este un intrus; trebuie să-l evacuezi. în anumite situații, dacă o casă este goală mai mult timp, oricine se poate muta în ea și o poate ocupa. Și îngrijorarea face la fel. Hoinărește încoace și încolo, căutând o minte goală și apoi se mută în ea. Locuiește îngrijorarea în mintea ta astăzi? Este prezentă când te trezești dimineața și când mergi seara la culcare?
Ca urmaș al lui Hristos, ai autoritatea de a-i transmite o înștiințare de evacuare și ea trebuie să plece. Singurul lucru care o face să stea este ignoranța ta în fața acestuiadevăr. Când mintea ta este ocupată de Cuvântul lui Dumnezeu, îngrijorarea vede anunțul “ocupat” și merge mai departe. Pavel scrie: “Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:3-5). Armele pe care ți le-a dat Dumnezeu ca să te lupți sunt mai mari decât teama cu care te confrunți. Dar trebuie să-ți cunoști armele, să le păstrezi în stare de funcționare și să le poți folosi.
“De aceea așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor: “Pentru că ați zis lucrul acesta, iată, Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta, și poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta” (leremia 5:14). Când crezi Cuvântul lui Dumnezeu din toată inima ta și începi să-l rostești în fața îngrijorărilor tale, “el le va arde”.
