„Voi intra … și, dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16)
Estera, o tânără evreică măritată cu un rege păgân, a încălcat tradiția demult instituită și a pășit în sala tronului unde se afla soțul ei, riscând totul dar salvându-și poporul de la pieire. O tânără a salvat o națiune pentru că a fost dispusă să-și riște viața.
Te simți inadecvat astăzi? Te gândești că: „Altcineva ar trebui să facă lucrul acesta, nu eu”? Atunci citește aceste cuvinte scrise de preotul Edward Everett Hale: „Eu sunt doar cineva; dar totuși sunt cineva. Nu pot face totul; dar totuși pot face ceva: și pentru că nu pot face toiul, nu voi refuza să fac acel ceva pe care îl pot face”.
De câți oameni a fost nevoie pentru salvarea omului aflat pe moarte pe drumul Ierihonului? De un bun samaritean. De câți oameni a fost nevoie pentru a-l confrunta pe Faraon și pentru a conduce exodul din Egipt? De unul singur, de Moise.
Un expert respectat în probleme de conducere scrie: „Dumnezeu a pus în tine un vis. E al tău și al nimănui altcuiva. Prin el ți se declară unicitatea. EI îți susține potențialul. Numai tu îi poți da naștere. Numai tu îl poți trai. A nu-l descoperi, a nu-ți asuma responsabilitatea pentru el și a nu trăi în conformitate cu el, înseamnă afectarea în mod negativ a propriei tale persoane, dar și a acelora care ar beneficia de pe urma visului tău”.
Poetul John Greenleaf Whittier a scris: „Dintre toate cuvintele triste, de pe buze sau din condei, mai triste ca acestea nu există: „ar fi putut să fie”.
La apusul vieții, vei privi în urmă și te vei simți de parcă ți-ai irosit întreaga viată luptându-te să împlinești așteptările altora? Sau vei ști că ai trăit-o Ia maxim, străduindu-te să-ți împlinești visul dat de Dumnezeu? Gândește-te la sta acum, câtă vreme mai ai timp să schimbi direcția.
