“Isus, plin de Duhul Sfânt, “¦ a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile.” Luca 4.1-2
Evanghelia dupa Luca ne prezinta într-un mod cu totul special pe Isus ca Fiul Omului. În versetele de care ne ocupam, Îl vedem în lupta cu ispititorul, cu împotrivitorul, caci Isus trebuia sa-l învinga înainte de a face lucrarea de rascumparare. În pustiu, diavolul L-a ispitit pe Isus timp de patruzeci de zile, în timpul carora Cel supus încercarii nu a mâncat nimic.
La sfârsitul acelor zile, lui Isus i s-a facut foame si diavolul a ales acel moment pentru a-L ispiti. Ispitirea a constat în a încerca sa-L faca pe Isus sa iasa din calea ascultarii de Dumnezeu, cale, prin care El dorea sa-L glorifice pe Dumnezeu si sa mântuiasca creatura Sa.
Stiind ca Isus era Fiul lui Dumnezeu, cum Dumnezeu Însusi vestise, diavolul i-a zis: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste pietrei acesteia sa se faca pâine.” Însa Isus i-a raspuns cu promptitudine ispititorului: “Este scris: Omul nu va trai numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Isus era cu adevarat Fiul lui Dumnezeu si putea sa schimbe o piatra în pâine. Daca ar fi savârsit aceasta minune, nu ar mai fi aratat dependenta de Dumnezeu, care-L caracteriza pe El, Omul ascultator, si ar fi cedat santajului diabolic
