“Ferice de cei”¦ care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalmul 119:1)
Psalmul 119 este cel mai lung psalm din Biblie, are 176 de versete și este un cântec de dragoste la adresa legii lui Dumnezeu. Dar nu vei înțelege niciodată entuziasmul psalmistului față de un cod moral până nu te gândești la niște copii care se joacă pe marginea unei stânci. În lipsa gardului, ei sunt mereu în pericol, fără să se poată relaxa vreodată. Datorită gardului, ei se pot juca în voie și fără teamă.
Legea lui Dumnezeu este un gard de siguranță care ne aduce o libertate incredibilă. Firește, e numai o chestiune de timp până când un copil va începe să se întrebe ce este de cealaltă parte a gardului. Dacă acel copil nu are încredere în cel ce a construit gardul, sare peste gard și cade de pe stâncă. Și dacă e destul de norocos să supraviețuiască, se întoarce și spune asemenea psalmistului: “Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău” (v. 67).
Dar mai este ceva referitor la această relatare. Legea lui Dumnezeu nu este numai un gard de siguranță, ci și o oglindă care ne arată că nu ne putem ridica la standardele lui Dumnezeu fără ajutorul Lui. Numai când înțelegem că cel ce a construit gardul ne iubește și vrea tot ce e mai bun pentru noi, ne bucurăm să rămânem în partea sigură a gardului.
Cele Zece Porunci încep cu următoarele cuvinte: “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău” (Exod 20:2) și apoi să nu ucizi, să nu furi, etc. Dumnezeu vorbește mai întâi despre relație, apoi despre regulile care o guvernează. Viața creștină nu este o chestiune de reguli și decizii bazate pe un regulament. E despre moralitate, datorită intimității cu Dumnezeu. Când înțelegi lucrul acesta, vei avea încredere indiferent ce-ți va cere Dumnezeu de la tine.
