“Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îi înveselește” (Proverbe 12:25)
Scriitorul secolului XIX Walt Whitman s-a luptat ani de zile să atragă interesul față de poezia sa. În mijlocul descurajării, el a primit un bilet de la un admirator al operei sale, care i-a schimbat viața, în bilet scria așa “Stimate domnule, nu pot să rămân orb la valoarea minunatului dar al poemului Frunze de iarbă. Îl găsesc ca fiind opera de cea mai extraordinară știință și înțelepciune la care a conÂtribuit vreodată America.
Vă transmit salutări la începutul unei mari cariere”. Era semnat de Ralph Waldo Emerson. Whitman s-a bucurat de o lungă carieră și în prezent este considerat unul dintre giganții literaturii americane. Dar când i-a fost greu, a avut nevoie de încurajare pentru a merge înainte. Și nu este singurul. Când ne aflăm pe marginea eșecului, cuvântul potrivit la vremea potriÂvită ne poate ține pe cale; când suntem prea obosiți sau descurajați pentru a mai continua, o faptă plină de compasiune ne poate da noi puteri; încurajarea este una din marile teme ale Bibliei: “Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește” (Proverbe 12:25);
“întăriți mâinile slăbănogite, și întăriți genunchii care se clatină” (Isaia 35:3); “Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Isaia 41:13). Încurajarea nu neagă existența problemei; ci ne ajută să o depășim. Ea nu aprobă încăpățânarea sau prostia, ci ne corectează și ne călăuzește pe cale cea bună. Nu ne lasă să purtăm singuri povara, ci ne aduce la cunoștință că Dumnezeu este prezent pentru a ne ajuta și a ne întări. Așa că astăzi, încurajează pe cineva!
