“Mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască” (2 Corinteni 12:7)
Pavel nu se referă aici la un spin dintr-o tufă de trandafiri, ci la un țăruș cu vârful ascuțit pe care-l bați în pământ. Cuvântul “a pălmui” înseamnă “a administra lovitură după lovitură”. Toate acestea fac din următoarea afirmație una și mai surprinzătoare: “mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: “Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” “¦ De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos” (v. 7-10).
Pavel a răspuns situațiilor sale “spinoase” făcând șase lucruri:
1) A recunoscut că are nevoie de puterea lui Dumnezeu.
2) A cerut, a cerșit chiar, ajutorul lui Dumnezeu.
3) A acceptat răspunsul lui Dumnezeu când El i-a spus “nu”.
4) A primit răspunsul ca pe “un dar”.
5) A trecut încrezător la fapte și a continuat să-și facă lucrarea.
6) A recunoscut că problema nu făcea altceva decât să-i dea voie lui Dumnezeu să lucreze prin el.
Când impulsul lui Pavel a fost redirecționat de către Dumnezeu, el a scris: “Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc”¦ dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Galateni 2:20).
Voința lui Pavel a fost dusă la cruce și acolo, răstignită. După aceea el a acționat potrivit voii lui Dumnezeu și nu a mai pus la îndoială calea pe care trebuia să meargă sau prețul care trebuia plătit. Acesta e locul în care dorește Dumnezeu să te aducă și pe tine!
