Romani 6.14
Păcatul va domni, dacă va putea; el nu va putea fi satisfăcut cu nici un loc mai pe jos de inima noastră. Ajungem uneori să ne temem ca nu cumva păcatul să ne robească în întregime din nou și atunci strigăm către Domnul: “Nu lăsa nici o întinăciune să stăpânească peste mine”! Ce mângâietor este răspunsul Său: “Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră”. El ne va înconjura poate și ne va răni, dar nu-și va așeza niciodată stăpânirea asupra noastră.
Dacă am fi sub lege, păcatul ar fi mai tare și ne-ar ține sub stăpânirea sa; căci aceasta este pedeapsa omului care păcătuiește, el ajunge supus puterii păcatului. Dar dacă suntem uniți cu Domnul Isus prin har, însăși această unire ne dă siguranța că nu putem să fim despărțiți prin păcat de Dumnezeul cel viu. Harul care ne-a fost făgăduit este, dimpotrivă, că vom fi apărați împotriva necredinței, vom fi curățiți de întinăciunile noastre și dezrobiți de lanțurile păcatului.
Am avea dreptate să deznădăjduim, dacă am fi robiți ca să lucrăm din greu pentru ca să căpătăm viața veșnică; dar devenind răscumpărații Domnului, căpătăm putere ca să biruim ispitele și pornirile noastre stricate, știind că păcatul nu mai poate să ne țină sub stăpânirea sa, și că Dumnezeu însuși ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Cristos.
A Lui să fie slava, în veci de veci. Amin!
