In locul unde se aflau; și am rămas acolo” (Ezechiel 3:15)
În încercarea noastră de a ne izola de relele acestei lumi, ne putem izola de cei la care Dumnezeu ne-a chemat să ne ducem. La începutul lucrării sale, Ezechiel a scris: “mâna Domnului apăsa tare peste mine. Am ajuns”¦ la robii de război”¦ în locul unde se aflau; și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile” (Ezechiel 3:14-15).Adevărata lucrare începe când vezi nevoia semenului și te pui în locul lui.
Fostul președinte Jimmy Carter a fost un învățător de scoală duminicală în biserica lui. Aducându-și aminte de lucrul acesta într-un interviu, el a spus: “Majoritatea membrilor bisericii ““ inclusiv eu ““ mergem rareori în afară, la oamenii diferiți de noi sau la cei mai puțin norocoși ca noi. Copiii de la școala duminicală spuneau destul de des: “De ce nu facem o colectă și să oferim o masă de Ziua Recunoștinței unei familii sărace?”
Următoarea întrebare era: “Cine cunoaște o familie săracă?” Trebuie să sunăm la Biroul de asistență socială și să obținem numele și adresa?”. Așadar, cunoști vreo persoană nevoiașă? Compasiunea înseamnă să te pui în locul altcuiva. înseamnă să-l ceri lui Dumnezeu să te ajute să înțelegi prin ce trec ei cu adevărat. Înseamnă să vezi dincolo de vorbele lor. Înseamnă să înțelegi că uneori mânia lor le maschează teama, că ei strigă după ajutor în singurul mod în care știu s-o facă.
Înainte ca Petru să se lepede de Domnul, Isus i-a spus: “după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi” (Luca 22:32). Când harul lui Dumnezeu îți atinge viața, întotdeauna vei merge la alții! lată și de ce: oamenilor nu le pasă cât de multe știi până nu știu cât de mult îți pasă.
