„Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima” (Psalmul 27:14)
Când ne uitam Ia viața noastră și la evenimentele mai puțin plăcute, ne dăm seama că:
1) Dumnezeu se gândea la ceva mai bun pentru noi.
2) Nu am fost suficient de maturi în acel moment pentru a face față lucrului pe care i l-am cerut. Noi credem că suntem pregătiți, însă Dumnezeu știe când suntem într-adevăr.
De peste patruzeci de ori Biblie ni se poruncește să „nădăjduim în Domnul”. Să înveți să aștepți este cel mai bun test al maturității. Scott Peck scrie: „Amânarea recompensei este un proces prin care tratăm durerea în așa fel încât sa ne întărim nădejdea prin primirea, experimentarea și depășirea suferinței. E singura modalitate decentă le a trăi”. Așteptarea ne obligă să acceptăm că nu suntem în control. Ea ne smerește în domeniile în care trebuie să ne smerim.
Să ne gândim la un trapezist: Pentru o fracțiune de secundă, care probabil pare o eternitate, el este suspendat în gol. Nu se poate întoarce și nici nu simte mâna celui care îl va prinde. EI trebuie să aștepte cu o încredere absolută.
Poate te găsești într-un asemenea moment chiar acum. Ai renunțat la ceea ce te- a chemat Dumnezeu să renunți, dar încă nu-l simți mâna care te prinde. Moise a așteptat optzeci de ani ca să facă o lucrare care a durat patruzeci ce ani – două treimi din viață și-a petrecut-o pregătindu-se!
Domnul Isus a petrecut treizeci de ani pregătindu-se pentru o lucrare care avea să dureze trei ani și jumătate. Din perspectiv Iui Dumnezeu, viața ta nu se măsoară prin lungimea ei, ci prin eficiența și impactul pe care îi are pentru împărăția Sa.
Așa că, așteaptă și păstrează-ți o atitudine bună în tot acest timp. Dumnezeu nu te va dezamăgi.
