„Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea…”
(2 Împărați 7:9)
Armata siriană înconjurase cetatea Samaria și nimeni nu mai putea ieși sau intra în ea. Era o situație disperată. În cele din urmă, locuitorii au început să moara de foame.
Patru leproși care au fost puși în carantină și care au fost obligați să locuiască în afara zidurilor cetății s-au hotărât să intre în tabăra siriană în speranța că vor găsi milă și poate, hrană și apă. Când, însă, au ajuns acolo, au descoperit că o armată de îngeri i-a împrăștiat pe sirieni, care au plecat lăsând în urma lor hrană, apă, îmbrăcăminte și podoabe. Acestor patru oameni nu le venea să creadă că au dat peste o așa de mare bogăție!
Au mâncat, au băut, și-au schimbat zdrențele de pe ei cu haine frumoase, au strâns comorile și le-au ascuns pentru a le putea găsi mai târziu. Apoi și-au amintit că în Samaria poporul din care făceau ei parte era înfometat, însetat, sărac, bolnav și pe moarte. Atunci s-au confruntat cu o dilemă: ținem totul pentru noi sau împărțim cu cei ce au nevoie la fel de mult ca și noi?
„Apoi, și-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiți. Veniți acum și haidem să dăm de știre casei împăratului”.
Astăzi, tu vei întâlni pe cineva care este flămând spiritual și care are nevoie de Domnul Isus. Ce vei face atunci? Dacă nu-i spui tu, atunci cine? Dacă nu-i împărtășești vestea bună, atunci s-ar putea ca acel om să moară nemântuit. Poate spui: „Dar sunt timid”. Dumnezeu s-a folosit de patru persoane respinse de societate pentru a duce vestea bună a salvării.
Astăzi, El te va folosi și pe tine, dacă Îi dai voie.
