“Recunoașteți numai nelegiuirea”¦ că ai alergat”¦ la dumnezei străini”¦ și că n-ai ascultat glasul meu, zice Domnul.” Ieremia 3.13
Doamna, care era lipsită de vederea lucrurilor pământești, nu era lipsită de înțelegerea adevărurilor cerești. Astfel, ea îl întrebă pe străin: “Îl cunoașteți pe Mântuitorul? Îl cunoașteți pe Cel ce este Calea, Adevărul și Viața?”
“Ei bine, doamnă”, răspunse călătorul râzând, “văd că vreți să-mi țineți o predică, dar veți fi șocată când veți afla că nu voi da crezare niciunui cuvânt de acest fel.” Femeia rămase tăcută preț de câteva clipe, apoi adăugă ca pentru sine: “Nici nu-i de mirare că este nefericit. Oamenii nu pot fi fericiți fără Mântuitorul. Sărmanul om! Trebuie să mă rog pentru el!” Străinul zâmbi și spuse: “Nici nu știți ce mare păcătos sunt! Dacă ați ști, nu mi-ați mai spune asemenea lucruri, mă veți considera un om pierdut.”
“Pierdut”¦”, zise femeia. “Da, veți fi pierdut pentru totdeauna, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu prin credința în Fiul Său, care a suferit pentru păcatele noastre. Sper să nu vă supere vorbirea mea.” ““ “Nu, nicidecum”, răspunse străinul, “dimpotrivă, aș da jumătate din ceea ce am ca să obțin credința dumneavoastră.” ““ “Atunci, nu veți fi pierdut. Cine cere de la Dumnezeu, primește iertarea Sa.”
