“Isus a zis ._: “Voi nu vreți să vă duceți?” (loan 6:67)
Când te confrunți cu abandonul, cel mai mare dușman al tău este propria ta anxietate! Ea te împinge spre toate reacțiile greșite. Învață să o gestionezi căci altfel îți va crea cele mai mari temeri, lată câteva sfaturi care să te ajute:
1) Ferește-te de rolul “urmăritorului”. Majoritatea relațiilor au un “urmăritor” și un “distanțator”. Când ne simțim vulnerabili, ne asumăm oricare din aceste roluri caracteristice și le punem în pracÂtică. Când unul se distanțează, celălalt urmărește și viceversa. Problema este că atunci când urmărești persoana care se distanțează, iar aceasta devine anxioasă, distanțându-se și mai mult, anxietatea ta crește și te face să urmărești și mai mult și devine un cerc vicios. Deși nu pare naÂtural, prin credință, hotărăște-te să nu mai urmărești. Vei micșora astfel anxietatea distanțatorului și-l vei invita să nu se mai depărteze. Renunțarea este înfricoșătoare și pare că-l încurajează pe celălalt să plece. Nu va fi așa dintr-o dată, dar dacă perseverezi, așa va fi. Gestionarea anxietății te cheamă să faci lucrul de care te temi, dar va reduce nivelul anxietății!
2) Controlează-ți gândurile care îți induc anxietate. “El este ca unul care își face socotelile în suflet” (Proverbe 23:7). Anxietatea este provocată de gânduri și de vorbirea cu tine însuți, nu de partener sau de circumstanțe. A spune: “O, voi muri dacă mă va părăsi” generează și mărește teama. Construiește-ți o listă cu idei care să te ajute. “Dacă pleacă, va durea, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al familiei, voi trece peste asta”. Implică-L pe Dumnezeu; El este cel care schimbă inimile și mintea. Sprijină-te pe El și îți va micșora anxietatea și îți va mări pacea și încrederea!
