10 Mai

0
68

” El S-a dat pe Sine însusi pentru noi , ca sa ne rascumpere din orice faradelege , si sa-si curateasca un norod care sa fie al Lui , plin de rîvna pentru fapte bune . ” Tit 2:14

Am citit undeva despre originea cuvîntului “pompier” (omul focului, în limba engleza). Pompierii de astazi , sunt oamenii ce lupta sa stinga focul . La început însa , acestia erau oamenii care aprindeau focul. Ei lucrau în minele de carbuni avînd o datorie riscanta. În fiecare dimineata erau primii ce intrau în mina îmbracati în haine ude, avînd în mîna o torta aprinsa. Cu aceasta torta ei incendiau fiecare acumulare de gaz metan de peste noapte. Riscîndu-si viata provocau arderea gazului metan, pentru ca ceilalti muncitori sa poata coborî în mina în siguranta.

Daca scriitorii Evangheliilor ar fi cunoscut aceasta slujba, l-ar fi numit pe Domnul Isus “Marele Pompier” ; deoarece el a coborît în groapa pacatului, loc în care a fost mistuit de focul judecatii lui Dumnezeu, pentru ca noi sa putem umbla în siguranta.

Moartea lui Hristos pe cruce poate fi asemanata cu paratrasnetul care a preluat revarsarea focului mîniei lui Dumnezeu. Noi suntem mîntuiti prin jertfa Sa si vindecati prin ranile Lui. Iar prin moartea Lui, noi am cîstigat viata vesnica.

Vom fi gata sa-I multumim pentru ce-a facut El pentru noi si sa-L urmam cu credinta si pocainta ?

Rug. Doamne Isuse ; îti multumesc pentru ca ai mers si înaintea mea ,platitind pretul pacatului pentru ca eu sa te pot urma în siguranta. Amin

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.