“Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmul 31:15)
În 11 septembrie, Americanii s-au confruntat cu scene de teroare care au să le rămână gravate vreme îndelungată în memoria națională. Atacurile succesive au arătat lumii că lucrurile nu vor mai fi la fel niciodată. Ochi somnoroși au privit încremeniți cum televiziunea le aduce în case prăbușirea turnurilor gemene cu cele câteva mii de ocupanți nevinovați, atacul mortal de la Pentagon și soarta crudă a unui avion și a pasagerilor lui prăbușiți pe o câmpie din zona rurală a statului Pennsylvania.
Neașteptate, iuți și violente, aceste atacuri au marcat oamenii în profunzime și au scos la iveală o nouă realitate respingătoare: proliferarea terorismului mondial. Teama de teroriști sinucigași, atacuri chimice și biologice persistă încă în lumea noastră a înaltei tehnologii, a orașelor, aeroporturilor, gărilor și stațiilor de autobuz securizate.
Cu secole în urmă, regele David s-a confruntat cu amenințarea conspirației atât din partea dușmanilor cât și a prietenilor lui. Simțindu-se abandonat, singur și vulnerabil, el a strigat: “văd spaima care domnește împrejur” (Psalmul 31:13).
Împărat, războinic și viteaz, David a simțit totuși spaima palpabilă a situației lui. Înspăimântat, el și-a adunat gândurile și și-a concentrat inima asupra izvorului de unde vine adevărata protecție. “Dar eu mă încred în Tine, Doamne” (v. 14) Înspăimântat, dar totuși încrezător!
Și alegerea lui de a crede i-a redat perspectiva. “Soarta mea este în mâna Ta” (v. 15). Litania fricii a făcut loc credinței și rugăciunii. “O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, și pe care o arăți celor ce se încred în Tine” (v. 19). “Tu îi ascunzi, la adăpostul Feței Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc” (v. 20).
În Domnul Isus Hristos, vei găsi pace în vremuri de teroare!
