“Au venit la el niște oameni, care l-au adus un slăbănog, purtat de patru inși” (Marcu 2:3)
Într-o zi, pe când Isus predica într-o casă din Capernaum, “au venit la el niște oameni, care l-au adus un slăbănog, purtat de patru inși”. Acest om dorea să se miște, însă nu putea. Paralizia spirituală funcționează la fel. Înlăuntrul tău știi că ai ceea ce-ți trebuie pentru a izbândi, dar duhul tău nu răspunde. Care este problema? Stresul nedomolit creează o presiune care în cele din urmă se transformă în frustrare, iar frustrarea constantă duce la oboseală.
Te simți fără vlagă, nimic nu te mai entuziasmează, toate zilele sunt la fel, până când începi să crezi că nimic nu-ți va mai merge bine vreodată. Nu contează că locuiești într-o vilă sau într-o colibă de chirpici; dacă nu ai duhul liber, e ca și cum ai locui într-o închisoare.
Există mai multe feluri de paralizie spirituală. Există paralizia care se manifestă prin emoții care îți scapă de sub control. Nu te mai poți ține de lucrurile care-ți sunt necesare, cum ar fi locul de muncă sau o relație. Știi că ceva e greșit, dar nu vezi ieșirea spre rezolvarea situației. Un alt tip de paralizie spirituală își are rădăcina în epuizarea mentală, emoțională și fizică. Când toată lumea trage de tine în continuu, în cele din urmă rămâi fără vlagă. E imposibil să fii o încurajare pentru alții fără să-ți umpli rezervorul de la Sursă.
Refuză să mai stai vreo zi în aceste stări de paralizie, de lipsă de control și de epuizare. La fel ca omul din povestirea de astăzi, îți vei găsi răspunsul la Domnul Isus. El dă bucurie, libertate și scop vieții; El “le înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii” (Isaia 40:31).
Ai, însă, și tu ceva de făcut: “zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt, țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda 20-21).
