– “Doamne, iată că acela pe care-l iubești, este bolnav” (loan 11:1 )-
loan notează: “Surorile au trimis la Isus să-i spună: “Doamne, iată că acela pe care-l iubești, este bolnav”. Cineva s-a dus la Domnul Isus în numele lui Lazăr și fiindcă s-au dus, Isus a răspuns. Vindecarea nu a avut loc în mai multe zile, dar a început în momentul în care Domnul a fost chemat în ajutor. Te-ai întrebat vreodată unde merg rugăciunile tale? “S-a făcut în cer o tăcere “¦ Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fata altarului, cu o cădelniță din aur “¦ cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul din aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinților” (Apocalipsa 8:1-4).
De ce s-a făcut tăcere în cer? Deoarece cineva se ruga! Cerul se oprește pentru a asculta rugăciunea cuiva ca tine. Rugăciunile tuturor sfinților s-au ridicat la Dumnezeu. Nu e extraordinar? Cuvintele tale nu se vor opri până nu vor ajunge la inima lui Dumnezeu, deci roagă-te în continuare. Să remarcăm că prietenul care s-a dus la Isus în numele lui Lazăr a spus: “Doamne, iată că acela pe care-l iubești, este bolnav”. Apelul lui nu s-a bazat pe dragostea imperfectă a celui aflat în nevoie, ci pe dragostea desăvârșită a lui Isus. El nu a spus: “Acela care te iubește este bolnav”.
El a spus: “Acela pe care-l iubești este bolnav”. E diferit. Puterea rugăciunii nu depinde de virtutea celui ce se roagă, ci de dragostea neschimbătoare a celui ce aude. Nu te bucuri? Poate ai multe slăbiciuni, poate nu înțelegi taina rugăciunii, dar un lucru e limpede: acțiunea începe în cer când cineva de pe pământ se roagă.
