“Cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele” (Daniel 12:3)
Un om cu un caracter nu prea plăcut a murit, iar preotul care nu l-a întâlnit niciodată a trebuit să-i aducă un omagiu. Sperând să aducă alinare familiei, s-a lăsat dus de val, descriindu-l pe deceÂdat ca pe un fiu iubitor, un părinte dedicat și un soț grijuliu. În timpul serviciului de înmormântare, văduva l-a înghiontit pe fiul ei și i-a spus: “Apropie-te de sicriu și vezi să fii sigur că despre tatăl tău vorbește preotul!” Serios vorbind, dacă viața ta s-ar măsura după cât ai dăruit și nu după cât a durat, cum te-ar ține minte lumea?
James Kennedy a scris: “Să ne gândim la Marea Piramidă din Giza, una dintre cele mai masive structuri din lume. Cineva a construit-o în propria lui amintire “¦ regele Khufu, un nume nu foarte familiar! Împăratul Shah Jehan a construit Taj Mahalul în omagiul soției sale, dar și el a construit în zadar; la urma urmelor, cine cunoaște numele Mumtaz? De vreme ce toate aceste nume sunt uitate, noi putem lăsa o moștenire în lume care să nu se uite. Dumnezeu a pus în inimile noastre dorința de semnificație și de permanență, deoarece suntem legați de viața veșnică. Așadar cum ne putem face un nume pentru veșnicie? Ăducându-i pe alții la Hristos! Știi pe cineva care are nevoie de mânÂtuire? Acea persoană îți va fi veșnic recunoscătoare dacă ți-ai face timp ca săi-L prezinți pe Domnul Isus”. Biblia spune că aducând oameni la El “vei străluci ca stelele”.
