“Dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:15)
Acuzarea îți produce dușmani. Persoana pe care o învinovățești te va ignora, va aduna numeroase dovezi ale nevinovăției și te va urî. Iar prietenii ei o vor apăra și îți vor deveni dușmani. Până și proprii tăi prieteni se vor sătura să te tot plângi și se vor depărta de tine. “Rădăcina ta de amărăciune” se va răspândi, făcând ca mulți să fie “întinați de ea”, înrăutățind lucrurile (Evrei 12:15).
Acuzarea se transmite. Acuzatorii dau naștere altor acuzatori. Familia ta este prinsă în acest cerc și are și ea de suferit. “Nu te împrieteni cu omul mânios, și nu te însoți cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, și să-ți ajungă o cursă pentru suflet” (Proverbe 22:24-25).
Oprește-te ““ le transmiți nefericirea și amărăciunea ta celor ce te iubesc! Acuzarea creează dependență. Justificarea pe care o simțim când aducem acuze ne ține legați pe termen lung. Ea ne manipulează mânia, făcând să ne simțim bine cu faptul că transferăm responsabilitatea altcuiva. Treptat, devine mai ușor să te plângi în loc să rezolvi problema.
Ca orice dependență, ea trebuie alimentată din ce în ce mai mult pentru a-ți primi răsplata. Mai devreme decât crezi, vrei deveni un dependent dibaci și calificat în acuzare. învinovățirea sabotează iertarea. Nu poți ierta o persoană câtă vreme o judeci și o urăști. Și în timp ce-ți irosești timpul și energia acuzând-o, îți pierzi dreptul de a primi iertarea lui Dumnezeu. “Dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:15).
E timpul să renunți la jocul acuzării, să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta și să reprimești puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu de a reacționa potrivit Cuvântului Său!
