“Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat” (Geneza 3:12)
învinovățirea a fost ceva firesc pentru Adam și Eva, părinții rasei umane. La urma urmelor, cine putea să-i critice? Dumnezeu!
Vina lor a fost rezultatul felului în care i-a schimbat păcatul. Relația lor cu ei înșiși, unul cu celălalt și chiar cu Dumnezeu s-a schimbat radical prin iresponsabilitatea lor. Și de vreme ce Dumnezeu nu poate face nimic pentru oameni care nu-și asumă responsabilitatea pentru deciziile lor, El i-a alungat din Paradis. Ce preț au plătit! lată două motive bune pentru care poți renunța la jocul acuzării:
1) Te face să fii victimă. Când faci pe altcineva responsabil pentru circumstanțele în care te găsești, pui în mâna lor puterea de a schimba lucrurile. Asta înseamnă că nimic nu se va schimba dacă ei nu se hotărăsc să schimbe ceva. Faci pe altcineva stăpân pe soarta ta. Doar când accepți responsabilitatea personală poți avea puterea de a schimba circumstanțele în care te găsești.
2) Te face nefericit. Poate spui: “Dar m-au rănit”. Da, numai că prin resentimentul pe care-l cultivi te rănești singur la nesfârșit. Biblia spune: “Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, și mulți să fie întinați de ea” (Evrei 12:14-15).
Fără să-ți dai seama, întreaga perspectivă ți se distorsionează. “Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi-născut. Știți că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu toate că o cerea cu lacrămi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei 12:16-17). Iartă, revino-ți și ieși din jocul acuzării!