” Iata i s-a îngîmfat sufletul, nu este fara prihana în el; dar cel neprihanit va trai prin credinta lui”. Habacuc 2:4
În piata din centrul unui mare oras din Italia se afla o vestita catedrala construita în secolul al XIV-lea. Multi turisti vin aici în fiecare zi ca sa viziteze acest edificiu si sa admire vitraliile si picturile de pe pereti, care sunt adevarate opere de arta. Poate va asteptati ca un astfel de edificiu construit cu atîta maiestrie sa fie si plin de credinciosi în fiecare duminica. Nu-i aceasta însa si realitatea!
Cînd un nou preot a fost repartizat sa slujeasca în aceasta biserica, la slujirile de duminica cladirea era aproape goala. Numai cîtiva batrîni din întregul oras mai veneau sa se închine în aceasta mare catedrala. Desi cladirea avea ca si loc de închinare un monument istoric, din punct de vedere spiritual, aceasta era moarta.
Cînd si-a dat seama de aceasta stare spirituala a bisericii sale, preotul a luat o decizie dramatica. El a hotarît sa schimbe locul de închinare al bisericii într-o cladire situata în vecinatatea catedralei. Împreuna cu un grup de oameni din oras, preotul a construit aceasta noua cladire ce arata mai degraba a hangar decît a loc de închinare.
Cuvîntul ce descria cel mai bine noua cladire era: “urîta”! Între aceasta cladire si vechea catedrala, nu se putea face nici o asemanare. Cu toate ca nu avea nimic din frumusetea si faima vechii catedrale, în fiecare duminica aceasta noua cladire era ticsita de oameni iar slujirile de aici au provocat pe tineri si vîrstnici la o viata de credinta molipsitoare.
Cînd a fost întrebat care eeste cauza acestei schimbari, preotul a raspuns: “Catedrala din secolul al XIV-lea nu mai atragea pe oameni la închinare pentru ca cei din comunitate nu mai aveau simtamîntul ca aceasta le apartine. Aceasta cladire apartinea unei vremi trecute, fiind integrata acum circuitului turistic. Pentru ca un loc sa aiba impact asupra vietii oamenilor, fata de acesta trebuie mai întîi sa fie un simtamînt al apartenentei!
Rug. Doamne Isuse; îti multumesc pentru credinta prin care mi-ai mîntuit sufletul si m-ai cîstigat pentru Tine. Ajuta-ma sa ma pot preda deplin în bratele Tale, pentru ca în orice vreme sa pot trai bucuria ca-Ti apartin în întregime. Amin
