“Strig către Tine, și nu-mi răspunzi” (Iov 30:20)
Ai impresia că Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale? Patriarhul Iov a simțit la fel: “Strig către Tine, și nu-mi răspunzi; stau în picioare, și nu mă vezi”¦ Mă așteptam la fericire, și când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și când colo, a venit întunericul” (v. 20 & 26).
Cu toții trecem prin momente în care avem impresia că Dumnezeu s-a mutat și nu ne-a lăsat nici o adresă de corespondență. Ce are de gând? De ce nu răspunde? Iată câteva lecții pe care le înveți numai când Dumnezeu tace:
1) Tăcerea nu înseamnă absentă. Un vechi proverb spune: “Vorbirea e de argint, tăcerea e de aur!” Uneori Dumnezeu ne spune: “Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Trebuie să ai sentimentul siguranței depline pentru a sta în liniște cu cineva. Tăcerea mută accentul de pe cuvinte și zidește un nivel de intimitate în care ele nu mai sunt necesare. Dacă dorești să te simți confortabil în relația ta cu Dumnezeu, învață să stai în meditație și în tăcere în prezența Lui.
2) Tăcerea îți testează credința. De câtă credință ai nevoie când cineva îți călăuzește fiecare pas? E ca și cum un părinte ar alerga alături de copilul lui care învață să se dea cu bicicleta. Acum copilului îi lipsește încrederea, dar va părea ciudat dacă la douăzeci și cinci de ani părintele mai aleargă lângă el!
La un moment dat, Dumnezeu își ia mâinile de pe ghidon ca să vadă cât de mult ai progresat. Și o vreme, calea ta pare șovăielnică. Acesta e momentul în care demonstrezi unde ai ajuns și în Cine îți pui încrederea.
