-“Prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea” (Efeseni 4:16)-
Nici unuia dintre noi nu-i place să se confrunte cu alții, dar uneori este necesar. Așa că fii cinstit și direct. Blândețea nu înseamnă să fii diplomat, sau să ai tact, sau să folosești un limbaj eufemistic sau să “bați șaua să priceapă iapa” și să îndulcești lovitura. Nu fă asta. Cântărește ce trebuie spus în termeni clari și siguri și apoi nu merge pe ocolișuri. Dacă-i iubești, fii la nivelul lor!
Dar iată un sfat: nu folosi cuvinte precum “dragoste” sau “transparență” pentru a ascunde o atitudine de judecată. Lumea are parte de urlete, de certuri și de abuz verbal în numele dragostei. Nu da frâu liber mâniei față de cineva în numele onestității. Nici măcar unul dintre noi nu este calificat să-l confrunte pe celălalt, până nu ne-am analizat cu atenție motivația de a face astfel -inclusiv, pe cât este omenește posibil, acele motive care evadează din mintea conștientă. Trebuie să te confrunți mereu cu ezitarea, niciodată cu nerăbdarea. Trebuie să te confrunți în mod direct, dar totuși blând și totdeauna cu dorința de a scoate la lumină binecuvântarea lui Dumnezeu în viața celuilalt.
Este mult mai asemenea lui Hristos să confrunți o persoană prin lacrimi decât cu vocea ridicată de mânie. În toate aspectele, cel ce ascultă trebuie să nu se îndoiască niciodată de dragostea și acceptarea ta. Dragostea autentică spune: “Am ceva să-ți spun. Știu că nu e ușor pentru nici unul dintre noi, dar te respect suficient de mult ca să-ți spun direct. țin la tine, sunt dedicat relației noastre și vreau să fii cât poți tu de bun”.
