” De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credintavoastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, înfrânarea; cuînfrânarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati;cu dragostea de frati, iubirea de oameni.” I Petru 1: 5-7
Pericolul care ne pândeste atunci când actionam fiind plini de mânie, esteca în aceasta stare lucram fara întelepciune si facem multe greseli.
Am citit recent despre un fermier care într-o zi a mers cu calul sau sapraseasca cu prasitoarea, lanul de porumb pe care îl semanase.
În timp ce-si prasea porumbul, a vazut însa un soricel care alerga printrerânduri. Când l-a vazut, fermierul s-a umplut de mânie. În acele momente aînceput sa se gândeasca la cât de mult a trebuit sa lucreze pentru a arapamântul si a-l curata de pietre. Si-a amintit apoi cât de greu a fost lasemanat si ce mult a asteptat ca porumbul sa încolteasca si sa creasca.
Pentru ca se gândea ca acel soricel pâna la vremea recoltatului se vaînmulti si-i va distruge recolta, a încercat sa-l prinda.
De aceea a luat repede biciul si-a încercat sa-l loveasca. Soarecele aalergat însa de pe un rând pe altul cautând un loc unde sa se ascunda. Plinde mânie ca nu l-a nimerit din prima lovitura, fermierul a început saloveasca în dreapta si-n stânga, fara sa mai tina cont de ceea ce seîntâmpla.
Dupa multe încercari nereusite, într-un sfârsit, fermierul a ajuns sanimereasca si soarecele si sa-l omoare. Când însa s-a potolit din mânie sis-a uitat la ogor, a observat ca a distrus aproape 20 de ari de cultura deporumb, pentru a omorâ un soricel care în tot sezonul ar fi mâncat doar treistiuleti.
Pentru ca mânia poate descatusa o forta deosebita în viata noastra, determinându-ne spre cele mai neasteptate actiuni si reactii, trebuie sa opastram sub control.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma ca în momentele de mânie sa nu-mi pierdcumpatul, pentru ca în fiecare moment al vietii, sa actionez cu întelepciune.
