„Când Mă va chema, îi voi răspunde” (Psalmul 91:15)
Când încercăm să stăm în rugăciune o perioadă mai lungă de timp, mintea noastră are tendința de a o lua razna. în acele clipe, oare Dumnezeu se supără pe noi? Nu, când mintea ta zboară in altă parte – Duhul lui Dumnezeu încă este cu tine. Uneori aceste gânduri răzlețe te pot călăuzi în rugăciune.
Un autor scrie: „încep să mă rog și apoi îmi imaginez că am izbândă într-un anume lucru, ori reiau o conversație cu o persoană pe care sunt supărat. Sau încerc să mă gândesc cum să rezolv o problemă care mă îngrijorează. Obișnuiam să consider acele lucruri niște obstacole în calea rugăciunii, dar am ajuns să le văd ca pe niște rugăciuni care așteaptă să fie înălțate. Poate motivul pentru care vin în mintea mea nu este neapărat capacitatea mea redusă de a mă concentra, ci mai degrabă faptul că mintea mea este preocupată de acele lucruri.
Așa că, în loc să încerc să suprim aceste gânduri, e mai bine să încep să vorbesc cu Dumnezeu despre ele. Și ca din senin, mă întorc la rugăciune. Firește, suntem liberi să ne rugăm în modul care ne ajută cel mai bine să trăim bucuria prezenței lui Dumnezeu”.
Cu siguranță, lucruri precum aranjarea părului, gătitul, curățenia sau repararea mașinii ne distrag atenția. Când ele apar, scrie-le pe o hârtie și spune: „De acestea mă voi ocupa mai târziu”, apoi întoarce-te la rugăciune. Dezvoltarea unei vieți bogate și roditoare de rugăciune nu este ceva ce realizezi peste noapte; trebuie să perseverezi, roadele însă, depășesc eforturile depuse.
Tu nu ești unic; toți ne luptăm cu distrageri de la rugăciune. Cei ce izbândesc sunt cei ce învață cum să gestioneze aceste distrageri ale atenției.
