„Fericirea voastră atârnă de fericirea ei” (leremia 29:7)
Când poporul Iui Dumnezeu era rob în Babilon, El le-a spus: „către toți prinșii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon: „Zidiți case, și locuiți-le; sădiți grădini și mâncăi din roadele lor! Luați-vă neveste, și faceți fii și fiice; însurați-vă fiii, și măritați-vă fetele, să facă fii și fiice, ca să vă înmulțiți acolo unde sunteți, și să nu vă împuținați. Urmăriți binele cetății, în care v-am dus în robie, și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!…
De îndată ce vor trece șaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, și voi împlini față de voi făgăduința Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde” (v. 4-11).
Putem învăța o lecție importantă de aici. În timp ce așteptăm ca Dumnezeu sa rezolve lucrurile pentru noi, mulți credem că nu trebuie să facem nimic, chiar dacă sunt o mulțime de făcut. Concluzia este aceasta: am devenit preocupați de o singură persoană – de noi înșine. Când dăm de necaz, singura persoană pe care tindem s-o vedem suntem noi.
Dar Dumnezeu spune: „In timp ce aștepți ca Eu să fac ceva pentru tine, începe să faci ceva bun pentru alții”. Când îi binecuvântezi pe alții, deschizi canalul prin care să intervină Dumnezeu și să te binecuvânteze. Așa funcționează lucrurile!
