„Prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi” (1 Corinteni 4:3)
Pavel scrie: uPrea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi … Cel ce mă judecă, este Domnul” (v. 3-4). Iți poți imagina cum este „să-ți pese prea puțin” de critică? Sau să fii eliberat de nevoia de a-i impresiona pe alții; stima ta de sine să nu mai depindă de faptul că oamenii observă cât de mult succes ai, cât ești de deștept sau de atrăgător?
Gândește-te cum ar fi să simți dragoste autentică pentru cineva care îsi exprimă dezaprobarea la adresa ta. Este oare posibil sa duci o astfel de viată?
Cu ajutorul lui Dumnezeu, da! Un pastor spune: „Cu ani în urmă, mi-am dorit să conduc o anumita lucrare. Când nu am fost ales, m-am mâniat. Normal că nu m-am arătat. Nu se poate spune că nu-l iubeam pe Dumnezeu. Doream doar ca lucrarea să-mi slujească mai mult mie decât Lui! Prin faptul că mi-a spus nu, Dumnezeu mi-a corectat o atitudine care avea să distrugă orice lucrarea adevărată pe care aș fi făcut-o mai târziu. Când Îl reprezinți pe Dumnezeu într-un mod atât de vizibil, e aproape imposibil ca cineva să-și dea seama că ești fals … cu excepția lui Dumnezeu”. Ai auzit vreodată de „dependența de aprobare”?
Simptomele ei se manifestă prin teama de ceea ce cred ceilalți despre tine; ești rănit cu ușurință de ceea ce spun ei; ai sentimentul supărător că nu ești suficient de bun; încerci neîncetat să-i impresionezi pe oamenii importanți. Si la fel ca toți cei ce au dependente, ești în stare de orice pentru a ți-o împlini.
Un autor scrie: „Multe din preocupările mele zilnice sugerează că aparțin mai mult lumii decât lui Dumnezeu. O critică mică mă face să-mi sară țandăra … o mică laudă mă face să mă umflu în pene. Sunt ca o bărcuță pe ocean, aflată în întregime la mila valurilor”.
Tu trebuie să te rogi pentru această problema astăzi?
