“Apoi le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare” (Luca 9:46)
Biblia spune: “Apoi le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lângă El, și le-a zis: “Oricine primește pe acest copilaș, în Numele Meu, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare” (v. 46-48).
Ce duh lucrează în această povestire? Duhul care-si urmărește propriile interese. Atâta vreme cât motivul slujirii tale este să dai bine, nu te vei bucura niciodată de binecuvântarea lui Dumnezeu. Și aprecierea Sa “foarte bine” este singurul lucru care contează. Abilitatea de a sluji din spatele scenei și de a o face cu bucurie vine din cunoașterea faptului că la urma urmelor, slujirea ta va fi recunoscută și răsplătită de Singurul a cărui părere contează. De ce a luat Domnul Isus un copil drept exemplu în acea zi? Din trei motive:
1) Copilul este docil. Când ai terminat-o cu învățatul, ești terminat! Când nu ți se mai poate spune nimic, Dumnezeu nu va mai avea ce să-ți spună. “O inimă pricepută dobândește știința, și urechea celor înțelepți caută știința” (Proverbe 18:15).
2) Copilul are încredere. Când îi promiți ceva unui copil, el te crede, se comportă în consecință si așteaptă ca lucrul acela să se întâmple. “Mai bine este să cauți un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8).
3) Copilul este blând. “încolo, toți să fiți “¦ miloși” (1 Petru 3:8). Duhul Sfânt este simbolizat în Scriptură printr-un porumbel blând, așa că fii cu inima deschisă și receptivă la șoapta Lui.
