06 Ianuarie

0
46

“Multimea celor ce crezusera, era o inima si un suflet. Niciunul nu ziceaca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste.Apostolii marturiseau cu multa putere despre învierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti.” Fapte 4:32

La intrarea unui circ era un anunt foarte provocator pe care scria :”Omul statuie va urca pe scena. Faceti-l sa râda si veti primi 100 de dolari!” Pentru toti cei ce voiau sa vada spectacolul, provocarea era irezistibila.

Timp de trei ore, baieti si fete, barbati si femei, au facut cele mai neobisnuite scamatorii si au spus cele mai amuzante bancuri. Dar cu toate acestea Bill Fuqua, omul statuie, n-a avut nici un fel de reactie.

În cartea sa :”Obiceiuri sanatoase pentru cresterea spirituala”, Luis Palau a spus ca Bill Fuqua, cel care a intrat în cartea recordurilor pentru ca a reusit sa stea timpul cel mai lung fara ca sa faca vreo miscare, atunci când vine în locurile aglomerate din magazine sau în parcurile de distractie, este confruntat deseori cu un manechin.

El si-a descoperit aceasta abilitate la vârsta de 14 ani, când s-a asezat într-un loc public lânga un pom de craciun, unde ca sa glumeasca a luat o pozitie speciala, ramânând nemiscat multa vreme. La un moment dat o femeie din multime care dupa ce l-a atins a exclamat :”Am dorit sa ma conving în mod personal, pentru ca am crezut ca aceasta statuie este o persoana reala!”

Abilitatea lui Bill Fuqua este sa intre într-o asa stare de aparenta paralizie, încât reuseste cu o concentrare marita sa-si reduca pulsul si sa elimine orice reactie.El a reusit prin exercitiu ca sa nu mai fie determinat de împrejurari sa râda sau sa se miste, dar cu toate acestea tot trebuie sa respire si sa clipeasca.

Când am citit despre acest “om statuie”, spunea Luis Palau, m-am gânditla faptul ca în aceasta stare de întepenire spirituala au ajuns si multe biserici. În foarte multe dintre acestea, membri bisericii nu mai fac nimic. Acestia au ajuns adevarate statui, stând neclintiti în banci sau pe scaune.

În prima biserica n-a fost asa. Desi între membri bisericii primare erau mari diferente din punct de vedere cultural, social sau rasial, toti erau plini de entuziasm, gata sa faca ceva. De aceea îi gasim pe toti acestia: predicând, slujind la mese, învatând pe altii , sustinând în rugaciune sau confruntând pe potrivnici.

Cel care le-a adus viata spirituala si le-a daruit acest entuziasm motivându-i pentru slujire, a fost Duhul Sfânt, care i-a înflacarat si împuternicit pentru toate aceste lucrari. Din aceasta cauza putem spune ca primii crestini n-au fost statui spirituale ci harnici slujitori pe ogorul Evangheliei!

Ce poti spune despre membri bisericii tale? În anul pe care îl începem ce-ai vrea sa fii: statuie asezata pe piedestal, sau rob antrenat în slujire ?

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; iarta-ma pentru timpul în care n-am facut nimic si da-mi, Te rog, putere ca în anul în care am pasit, în fiecare zi, sa pot lucra ceva pentru Tine. Amin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.