Isaia 57.16
Tatăl nostru ceresc nu caută nimicirea noastră, ci educarea noastră. Dacă El Se ceartă cu noi, aceasta o face din bunătate; El nu vrea să fie totdeauna în război cu noi. Dacă noi găsim că pedeapsa lui Dumnezeu durează prea mult, aceasta este din cauză că răbdarea noastră este mică. Să ne aducem aminte totodată că “mânia Lui nu ține pe vecie”, în timp ce “îndurarea Lui ține toată veșnicia” și că oricât ar dura de mult întunericul nopții, el se va sfârși făcând loc unui soare plăcut. Domnul iubește prea mult pe aleșii Lui și nu poate fi supărat pentru totdeauna pe ei.
Dacă Dumnezeu ar trebui să lucreze fără încetare asupra noastră așa cum am merita, din cauza nebuniei noastre, noi n-am putea să suportăm această lucrare, ci am cădea obosiți și fără nădejde până la porțile morții. Dar El este un Tată bun, El ne cunoaște, ne rabdă și ne ajută. Cel ce ne-a zidit, ne cunoaște slăbiciunea și puțina sarcină pe care o putem îndura. El Se poartă cu blândețe și duioșie cu acela pe care El 1-a făcut așa de delicat. Să nu ne lăsăm striviți de greutățile noastre de acum, căci ele ne pregătesc un viitor frumos. Ele sunt calea care ne duce la un viitor prea fericit. Mâna care lovește acum, va tămădui; și asprimea Lui din vremea de acum va fi urmată de binecuvântări din belșug.
