“Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, iți va da Dumnezeu” (loan 11:22)
Când fratele lor Lazăr a murit, Măria și Marta au trimis după Isus. Să observăm cum funcționează cele trei timpuri ale credinței în această relatare.
Primul, timpul trecut. Cu inima frântă, Marta i-a spus Domnului Isus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!” (loan 11:21). Aceasta se numește credința de tipul “ce bine ar fi fost dacă”. Noi spunem lucruri precum: “Ce bine ar fi fost dacă aș fi trăit pe vremea Domnului Isus” sau “Ce bine ar fi dacă o persoană anume s-ar ruga pentru mine”. Credința de tipul “ce bine ar fi fost dacă” are în plan o înmormântare, nu o înviere.
Al doilea, timpul viitor. Când Domnul isus i-a spus Martei că Lazăr va învia, ea a răspuns: “Știu “¦ că va învia la înviere, în ziua de apoi” (loan 11:24). Aceasta se numește credință de tipul “într-o bună zi”. Oamenii care au o astfel de credință cântă “ce dulce va fi clipa”. La ei, totul aparține viitorului. Dar tu trebuie să-ți cunoști drepturile, privilegiile și autoritatea pe care o ai în calitate de credincios în Hristos ““ chiar acum. Când faci astfel, perspectiva va începe să ți se schimbe.
În ultimul rând, timpul prezent. Marta a spus: “Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, îți va da Dumnezeu” (loan 11:22). Aceasta este credința de tipul “și acum”. În ciuda tuturor lucrurilor prin care ai trecut, Dumnezeu are puterea să te ridice din nou. Poate ai divorțat; poate ți-ai pierdut locul de muncă, casa sau sănătatea; poate te lupți cu obiceiuri care persistă cu încăpățânare; poate trăiești cu sentimentul eșecului. Nu contează. “Și acum”, prin harul și prin puterea lui Dumnezeu, poți scăpa din această experiență și poți trăi din nou. Îți poți împlini speranțele și visele. Tot ce trebuie să faci este să te rogi și să-L inviți pe Domnul Isus să fie cu tine în acea situație.
