“Iertarea “¦ după bogățiile harului Său” (Efeseni 1:7)
Petru a întrebat: “Doamne de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” Isus i-a zis: “Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:21-22).
Dar nu trebuie să ne oprim aici. Dacă Dumnezeu ne-ar da numai șaptezeci și șapte de “permise de iertare”, nu ar fi foarte bine, nu-i așa? Dar noi nu putem falimenta “contul iertării” deschis la banca lui Dumnezeu. Atunci când tu refuzi să-i ierți pe ceilalți, treci cu vederea faptul că poți fi “ispitit și tu” (Galateni 6:1).
Domnul Isus a spus: “să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre” (Marcu 11:25). Că e vorba de șapte, șaptezeci și șapte sau șapte mii, întotdeauna culegi ceea ce ai semănat (Galateni 6:7).
Toți suntem oameni și când cineva ne rănește, vrem să ne facem dreptate. Dar Dumnezeu dorește să-l ierți pe cel ce ți-a greșit înainte ca el să ți-o ceară sau înainte ca el să dea vreun semn de remușcare. Asta înseamnă că va scăpa de consecințele faptelor sale? Nu, ci că nu ești tu responsabil să faci ca aceste consecințe să se întâmple ““ Dumnezeu este.
Când nutrești sentimente de răzbunare, ești secătuit spiritual, emoțional și fizic; iertarea îți dă energie și te eliberează ca să mergi înainte Nu uita, tu ai fost iertat “după bogățiile harului Său, pe care l-a răspândit din belșug peste noi” Dar harul aduce cu sine obligația de a-i ierta pe ceilalți! Când te gândești la datoria pe care ți-a iertat-o Dumnezeu, tot ce alții încearcă să-ți facă pălește prin comparație, nu?
“Dragostea Lui nu are limite, harul Lui este fără margini, puterea Lui nu are hotare cunoscute omului; căci din nemărginita Sa bogăție, El dăruiește, dăruiește și iarăși dăruiește” (Annie Johnson Flint, 1866-1932). Asta înseamnă bogățiile harului!