03 Iunie

0
44

” Suntem încoltiti în toate chipurile , dar nu la strîmtorare; în grea cumpana , dar nu desnadajduiti; prigoniti dar nu parasiti ; trîntiti jos, dar nu omorîti.” 2 Cor.4:8-9

Helene Hayes si sotul sau Charles Mc Arthur si-au pierdud pe fica lor de numai 19 ani din cauza poliomelitei. Dupa ce au trecut prin aceasta mare durere, la numai cîtiva ani a murit si sotul sau.

Cînd Helene era întrebata de ce a muritasa de repede sotul sau, ea raspundea de fiecare data : ” Dupa moartea ficei noastre, sotul meu nu mai înceta sa întrebe : “de ce tocmai ea ?” De ce ni s-a întîmplat aceasta noua care n-am facut nici un rau ? N-am suparat pe nimeni niciodata ! Întrebarile lui se repetau mereu si mereu : “De ce ?” “De ce?” “De ce ?” Si nu-l mailinistea nici un raspuns !

Sunt si astazi multi oameni care asemenea lui Charles atunci cînd trec prin mari tragedii , pun aceiasi întrebare : “De ce tocmai mie ?”

Durerea este o parte a experientelor de fiecare zi; dar sa nu uitam ca atunci când plângem si Dumnezeu sufera.
La mormântul lui Lazar, când toti plângeau datorita pierderii celui drag, desi stia ceea ce avea sa urmeze si ca Lazar va învia, Domnul Isus a trait aceiasi durere si-a plîns împreuna cu cei ce treceau prin suferinta.

Rug. Doamne Dumnezeule ; ajuta-ma ca în mijlocul tragediilor si-al încercarilor vietii sa împartasesc dragostea Ta care-mi poate alina orice durere. Amin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.