Pentru evrei, zilele acestea reprezintă un timp de mare sărbătoare, fiindcă, începând cu seara zilei de 6 octombrie, au intrat în sărbătoarea Sukkot, sau sărbătoarea corturilor, care va dura timp de șapte zile, până în seara zilei de luni, 13 octombrie.
Această sărbătoare este una dintre cele trei mari sărbători evreiești de pelerinaj, alături de sărbătoarea Paștelui (Pesah) și sărbătoarea Cinzecimii (Șavuot).
În această perioadă, evreii comemorează cei 40 de ani în care părinții lor au călătorit prin pustiu, după ieșirea din Egipt și înaintarea spre Canaan.
În timpul acestei sărbători, evreii construiesc, în aer liber, o colibă temporară (sukkah), acoperită cu ramuri sau frunze, prin care se pot vedea stelele. În această colibă, de obicei, iau mesele, iar unii chiar dorm acolo, pentru a-și aminti de adăposturile temporare din deșert. În timpul sărbătorii se rostesc rugăciuni zilnice, se cântă halelul (psalmii de laudă 113–118), iar în timpul rugăciunilor se flutură un buchet format din patru plante simbolice:
• Lulav – o ramură de palmier,
• Etrog – un fruct citric (asemănător lămâii),
• Hadas – ramuri de mirt,
• Aravá – ramuri de salcie.
Acestea simbolizează unitatea poporului evreu și legătura omului cu natura și reprezintă exprimarea recunoștinței pentru purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Dacă locuirea în corturi, pentru cei din Israel, reprezintă un timp de sărbătoare, este dureros faptul că foarte mulți oameni, astăzi, locuiesc în corturi, și nu numai pentru șapte zile, ci ani în șir, iar unii toată viața. Aceasta, din cauza sărăciei, a războiului sau a calamităților naturale prin care trec. În acest sens, este demn de menționat cazul celor din Gaza, care au trebuit să-și părăsească locuințele din orașe și să se adăpostească în corturi, pe câmp sau pe malul mării, pentru a scăpa de război.
Numai că, într-un fel, și noi locuim într-un cort. Sufletul nostru, în perioada viețuirii terestre, locuiește într-un cort de lut. Despre aceasta, apostolul Pavel a adeverit, spunând:
„Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică. Și gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc…” (2 Cor. 5:1–2)
În acest fel, putem spune că trupul nostru pământesc este o construcție firavă și temporară, iar, odată cu trecerea vremii, se strică. Dar Dumnezeu ne-a pregătit un cort mai bun.
Acest cort este desăvârșit, fiindcă nu mai este făcut din țărână și carne, ci va avea o natură asemănătoare cu cea a trupului Domnului Isus, după înviere. Despre acest măreț adevăr, apostolul Pavel a mărturisit:
„…întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.
Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Și, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc.” (1 Cor. 15:47–49)
Ce mare nădejde! Va veni o vreme când ne vom muta într-o casă nouă; vom părăsi cortul acesta trecător, pentru a ne muta în cortul cel veșnic!
Apoi, cortul mai bun reprezintă nu numai trupul de slavă, ci și locuința slăvită pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o în sferele cerești. Despre aceasta, apostolul Pavel a mărturisit:
„…avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică. Și gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc.” (2 Cor. 5:1)
Iar Domnul Isus ne-a asigurat, spunând:
„În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Și, după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.” (Ioan 14:2–3)
Îți dorești un cort mai bun? Un trup slăvit și o locuință glorioasă? Aceasta este oferta lui Dumnezeu pentru cei credincioși care, în cortul acesta vremelnic, îl primesc pe Domnul Isus și umblă împreună cu El.
Despre acest moment, apostolul Ioan a mărturisit:
„…am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, și zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.»” (Apoc. 21:2–4)
Dacă îți dorești aceste corturi mai bune, crede în Domnul Isus, primește-L în cortul vremelnic al inimii tale și umblă împreună cu El, pentru ca, la sfârșit, și El să te primească în corturile veșnice.
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
