La ultima sesiune ONU (Adunarea Generală, septembrie 2025), mai multe țări au anunțat recunoașterea Statului Palestinian: Franța, Belgia, Luxemburg, Malta, Andorra și Monaco. Anterior, Regatul Unit, Canada, Australia și Portugalia și-au exprimat aceeași susținere.
Nu este prima dată când se exprimă susținerea pentru împărțirea Palestinei. Propunerea oficială a fost făcută în timpul mandatului britanic, înainte de 1948. Iar ONU, prin rezoluția Adunării Generale nr. 181 din 29 noiembrie 1947, a hotărât împărțirea Palestinei în două state: unul evreiesc (Israel) și unul arab (Palestina).
Deși rezoluția a fost votată și recunoscută de state precum SUA, Uniunea Sovietică, Brazilia, Mexic, Uruguay etc., ea nu a fost niciodată pusă în practică.
Comunitatea evreiască a acceptat planul, însă liderii statelor arabe și ai Palestinei l-au respins, declanșând războiul arabo-israelian din 1948. Iar Israelul s-a proclamat unilateral ca stat independent pe 14 mai 1948.
Numai că dorința palestinienilor de a elimina Israelul și de a reveni la granițele inițiale a generat mai multe războaie, dintre care cele mai importante sunt:
• Războiul de independență / Nakba 1947–1949
• Războiul din Sinai – 1956
• Războiul de șase zile – 1967 (Israelul a cucerit Ierusalimul, Cisiordania, Gaza, Sinaiul și Înălțimile Golan)
• Războiul de Yom Kipur – 1973
• Conflictele din Gaza, 2008 – prezent
Argumente împotriva soluției a două state
1. Soluția nu a funcționat
Deși rezoluția ONU a fost luată în 1947, nu a putut fi aplicată în 77 de ani, generând conflicte locale și zonale. Dacă nu a reușit în decenii, ce ne face să credem că va funcționa acum?
2. Soluția nu este după voia lui Dumnezeu
Dumnezeu a promis poporului Israel moștenirea țării Canaanului în întregime:
„Ție și seminței tale după tine, îți voi da țara în care locuiești acum ca străin, și anume îți voi da toată țara Canaanului în stăpânire veșnică; și Eu voi fi Dumnezeul lor.” (Gen. 17:8)
Această promisiune a fost repetată lui Isac și Iacov și s-a împlinit prin cucerirea Canaanului de către Iosua. Iar în timpul împăraților David și Solomon a cunoscut cea mai mare expansiune și prosperitate economică.
Deși după cucerirea de către armatele romane Israelul a fost împrăștiat printre toate națiunile lumii, după aproape 2000 de ani de exil, evreii s-au reîntors în țara lor, conform făgăduinței divine (Ier. 16:14–15).
De aceea, planul lui Dumnezeu este ca ei să moștenească în întregime țara care le-a fost promisă.
3. Soluția promovează planul diavolului
Diavolul luptă pentru nimicirea planului lui Dumnezeu și exterminarea poporului Israel. Iar lupta împotriva Israelului nu este doar fizică, ci și spirituală. Acest fapt este confirmat de mărturisirea apostolului Ioan, care a anunțat că:
„… balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.” (Ap. 12:1–6; 13,17)
4. Soluția accelerează evenimentele finale ale istoriei
Soluția a două state a împărțit deja națiunile lumii în tabere și a pregătit cadrul pentru atacurile finale asupra Israelului, care vor fi generate de Gog din Magog și de atacul condus de Anticrist (Ezec. 38:1–39:29). Despre atacul generat de Anticrist, care va mobiliza toate națiunile lumii să lupte împotriva Israelului, apostolul Ioan a anunțat că:
„Duhurile cele rele i-au strâns în locul care, pe evreiește, se cheamă Armaghedon.” (Ap. 16:13–16)
5. Soluția îndreptățește judecata lui Dumnezeu
Națiunile care luptă împotriva Israelului vor fi pedepsite, iar această pedeapsă va fi severă. În acest sens, profetul Ioel a anunțat:
„… în zilele acelea și în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și ai Ierusalimului, voi strânge pe toate neamurile și le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moștenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărțind între ele țara Mea.” (Ioel 3:1–2)
Această pedeapsă este anticipată și de profetul Zaharia, care a adăugat că:
„Iată, vine ziua Domnului, când prăzile tale vor fi împărțite în mijlocul tău. Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite și femeile batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămășița poporului nu va fi nimicită cu desăvârșire din cetate. Ci Domnul Se va arăta și va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei.” (Zah. 14:1–3; 12:1–6)
De aceea în locul soluției a două state promovată de oameni, trebuie să luăm în considerare soluția biblică de pace:
Evrei și palestinieni pot locui împreună în teritoriile lor, dar sub autoritatea și stăpânirea lui Dumnezeu (conducere teocratică).
Această binecuvântare este posibilă și va fi împlinită în timpul mileniului, despre care profetul Zaharia a anunțat că:
„Toți cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oștirilor, și să prăznuiască sărbătoarea Corturilor.” (Zah. 14:16)
De aceea, în loc să ne poziționăm într-o tabără sau alta, trebuie să ne rugăm pentru poporul Israel, pentru pacea Ierusalimului și pentru toate națiunile lumii. Totodată, trebuie să ne pregătim pentru întâlnirea cu Cel ce este gata să vină, pentru a primi viață și răsplătire veșnică, nu judecată și pedeapsă veșnică.
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
