Deși Botezul Domnului este sărbătorit la doar câteva zile după Nașterea Sa, în realitate, între cele două evenimente au trecut treizeci de ani. Iar de la actul botezului Domnului și până astăzi s-au scurs aproape două mii de ani. Este demn de apreciat faptul că acest eveniment continuă să fie celebrat. Totuși, de cele mai multe ori, sărbătoarea Botezului Domnului este amestecată cu numeroase tradiții.
Astfel, în această zi, asistăm la diverse procesiuni de sfințire a apelor. Este cunoscut faptul că, la sărbătoarea Botezului Domnului, un sobor de preoți coboară la râu sau la un loc cu multă apă. După ce confecționează o cruce din gheață, o aruncă în apă. Cei pregătiți sar în apa înghețată pentru a o recupera și a o aduce la mal. Cel care o găsește și o aduce la mal nu doar că este recompensat, dar se crede că actul în sine, alături de rugăciunea preoților, purifică apele, transformându-le într-o binecuvântare pentru întregul an.
Tot în această zi se prepară agheasma mare, care este, de fapt, apă sfințită și poartă acest nume doar la Bobotează. După slujba de la biserică, credincioșii o iau în vasele pregătite și o folosesc pentru purificare: o beau sau stropesc cu ea casele, mașinile, animalele și tot ceea ce le aparține, pentru curățare.
Acestor tradiții li se adaugă și anumite superstiții, mai ales în rândul fetelor nemăritate, care pun busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul. În unele localități se desfășoară procesiuni menite să alunge spiritele rele, cu mulțimi de oameni care fac gălăgie, pocnesc din bice și lovesc puternic în tobe.
Aceste obiceiuri arată că sărbătoarea Botezului Domnului și-a pierdut, în mare parte, semnificația spirituală. În loc să fie o experiență înălțătoare, s-a transformat într-un ritual încărcat de tradiții.
Pentru ca această sărbătoare să fie din nou o experiență binecuvântată, este nevoie de:
I. CUNOAȘTERE ADEVĂRATĂ
Deși unii consideră că Botezul Domnului a fost doar un ceremonial sau o împlinire a unei tradiții evreiești, în realitate, acest act are o semnificație mult mai profundă. Studiind Scripturile care prezintă contextul, actul botezului Domnului și ceea ce a urmat, înțelegem că Botezul Domnului a reprezentat:
1. UN ACT DE ASCULTARE
Deși Domnul Isus a demonstrat ascultare prin actul întrupării, aceasta a fost întărită și prin actul botezului. Când Ioan Botezătorul, care nu înțelegea de ce Domnul trebuia să fie botezat, a încercat să-L oprească, Domnul i-a răspuns:
„Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” (Matei 3:15)
Această ascultare față de Tatăl, arătată de Domnul Isus, a continuat până la moarte – și încă moarte de cruce (Filipeni 2:8).
2. UN ACT DE ASEMĂNARE
Dacă la întruparea Sa, Domnul Isus S-a asemănat nouă, îmbrăcând un trup de carne, prin botez, El a luat asupra Sa și haina păcatelor noastre. A acceptat, astfel, să fie Mielul de jertfă care poartă vina păcatului omenirii, împlinind ceea ce anunțase profetul Isaia:
„Totuși, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui; și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi; fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:4-6)
De aceea, după botez, Ioan Botezătorul L-a prezentat pe Domnul Isus spunând:
„Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)
3. UN ACT DE AUTENTIFICARE
La botezul Domnului Isus, pe lângă mărturia lui Ioan Botezătorul, identitatea Sa a fost confirmată de minunea coborârii Duhului Sfânt în chip de porumbel și de mărturisirea Tatălui, care a spus:
„Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:16-17)
Astfel, putem afirma fără ezitare că El este Mesia, deoarece, la mărturiile întâlnite la momentul întrupării, se adaugă și alte mărturii demne de crezare la botez.
4. UN ACT DE ASUMARE
La împlinirea vremii, din dragoste pentru noi, Domnul Isus a acceptat să vină în lumea noastră. Prin botez, El a arătat că, tot de bunăvoie, a acceptat să înceapă misiunea Sa publică. Aceasta a implicat:
- Descoperirea lui Dumnezeu Tatăl și a planului Său de mântuire,
- Confruntarea puterii întunericului,
- Împlinirea nevoilor generate de păcat,
- Ispășirea păcatelor prin moartea pe cruce.
Dar, pentru o experiență binecuvântată, fii gata și pentru o,
II. CONFORMARE AMĂNUNȚITĂ
Domnul Isus a spus ucenicilor Săi:
„Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți.” (Ioan 13:17)
Botezul Domnului este un exemplu pentru noi, care trebuie să-L împlinim întocmai, prin pocăință și credință, mărturisind personal, prin botez, că suntem o făptură nouă, prin lucrarea lui Dumnezeu Tatăl, a Domnului Isus și a Duhului Sfânt.
Dacă sărbătorești Botezul Domnului având în vedere ceea ce a făcut El, lasă-mă să te întreb:
A fost o zi în viața ta când, în mod public, ți-ai mărturisit credința, declarând că El este Domnul vieții tale?
Nu poți experimenta cu adevărat Botezul Domnului dacă tu însuți nu ai fost botezat la maturitate. Acest act trebuie să fie urmat de:
III. CONSACRARE ACTIVĂ
Dacă a existat un moment în care L-ai mărturisit pe Domnul Isus, prin botezul în apă, ca Domn și Mântuitor al vieții tale, întrebarea este: ce s-a întâmplat după aceea?
Botezul Domnului poate fi o experiență binecuvântată doar pentru cei care, după botez, sunt angajați activ în împlinirea a tot ceea ce a poruncit Dumnezeu.
Așadar, în această zi în care ne amintim de botezul Domnului, sărbătorește acest eveniment pentru ceea ce a făcut El. Totodată, experimentează botezul, pășind pe urmele Lui în apa botezului și împlinind apoi tot ceea ce El așteaptă de la tine!
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
