Scriu acest articol cu inima frântă și sufletul întristat, pentru că, în timp ce noi am sărbătorit “Ziua Internațională a Femeii” și ne-am bucurat alături de mamele, soțiile și femeile din viața noastră, sunt confrați de-ai noștri care nu au avut parte de această bucurie. Ba mai mult, pentru unii dintre ei, ultimele zile au fost zile de doliu, iar unii au plătit chiar cu prețul suprem pentru că L-au urmat pe Domnul Isus.
Spun acestea aducând în atenție atrocitățile și masacrul care au avut loc recent în Siria. Președintele interimar al Siriei, Ahmed al Sharaa, a declarat că țara se confruntă cu un pericol semnificativ din partea adepților fostului regim și a forțelor externe care încercă să declanșeze un război civil.
Folosind acest pretext, el a anunțat formarea unui comitet superior pentru păstrarea păcii civile și a unui comitet independent pentru investigarea evenimentelor și tragerea la răspundere a celor responsabili.
Numai că aceste așa-zise comitete de criză au generat un adevărat masacru, provocând violențe soldate cu moartea a cel puțin 1.300 de persoane din rândul minorității Alawite, din care a făcut parte și fostul președinte Bashar al-Assad. Printre victime s-au numărat și aproximativ 100 de creștini, care au fost decapitați.
Mai mult, cu doar cinci zile în urmă, alți 70 de creștini au fost găsiți decapitați într-o biserică din Republica Democratică Congo. Același tip de persecuție are loc și în mai multe țări din Africa de Nord, unde s-a declanșat un veritabil Jihad împotriva creștinilor.
Când atât de mulți creștini sunt uciși în mod brutal, fără o reacție internațională adecvată, ne punem o întrebare firească: care ar trebui să fie reacția noastră și ce putem face?
Mai întâi să fim încurajați de cuvintele Domnului Isus adresate unei biserici persecutate, care au însemnat:
1. Înștiințare
“Știu necazul tău și sărăcia ta (dar ești bogat) și batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, și nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei…” (Apocalipsa 2:9).
Aceste cuvinte ne arată că Dumnezeu cunoaște pe deplin suferințele prin care trecem. El știe cine le-a pricinuit, care este măsura lor și ce efecte vor avea. Iar de multe ori, El le îngăduie pentru binele nostru, pentru că suferința și sărăcia pot însemna, de fapt, o mare bogăție spirituală.
2. Încurajare
“Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniță pe unii din voi, ca să vă încerce. Și veți avea un necaz de zece zile” (Apocalipsa 2:10).
“Nu te teme” este un îndemn care ar trebui să ne aducă încredere și curaj în mijlocul necazurilor și persecuțiilor. Acest mesaj vine de la Cel care are puterea de a alunga frica, care știe măsura suferinței și cine se află în spatele celor care o provoacă.
3. Încredințare
“Fii credincios până la moarte” (Apocalipsa 2:10).
Este remarcabil faptul că Domnul Isus nu le spune celor prigoniți să fugă de necazuri sau să se răzbune pe prigonitori, ci să rămână credincioși până la moarte. Aceasta este o chemare la statornicie și curaj.
4. Încununare
“Îți voi da cununa vieții!” (Apocalipsa 2:10).
Dacă prigonitorii aduc durere și moarte, Domnul Isus promite cununa vieții și biruința finală. Această promisiune ne amintește că El are ultimul cuvânt, iar moartea nu este sfârșitul. Cei care rămân credincioși vor domni împreună cu El pentru veșnicie.
Dacă plătești un preț pentru că Îl urmezi pe Domnul, nu da înapoi, indiferent de cât de mari sunt valurile de prigoană. Privește dincolo de suferințe și ațintește-ți privirea asupra Domnului și asupra premiului chemării cerești.
Iar dacă te bucuri de pace și binecuvântare, roagă-te pentru cei care suferă.
Când apostolul Petru a fost întemnițat, credincioșii din biserica primară nu au încetat să se roage pentru el. De aceea, vă chem să ne rugăm pentru biserica persecutată și pentru toți credincioșii prigoniți.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să le aducă izbăvire, iar dacă planul Său este ca ei să treacă prin necazuri, să fie întăriți și credincioși până la moarte.
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
