În acest an 2025, sărbătorile pascale au loc în aceeași perioadă pentru evrei, creștinii catolici și creștinii ortodocși. Mai precis, acestea încep cu sabatul din 12 aprilie pentru evrei și continuă cu sărbătoarea Intrării Domnului Isus în Ierusalim pe 13 aprilie.
Apoi urmează în Săptămâna Mare, Paștele pentru evrei și Vinerea Neagră pentru creștini (18 aprilie), urmată de sărbătoarea Învierii Domnului, celebrată de creștini pe 20 aprilie.
Dacă Paștele din acest an este un prilej pentru evrei și creștini de a sărbători împreună, bucuria va fi deplină doar atunci când toți aceștia vor sărbători și împreună cu Dumnezeu.
Spun aceasta deoarece, pentru evrei, Paștele are o altă semnificație, iar pentru mulți creștini această sărbătoare a devenit una tradițională, lipsită de sens și profunzime.
De aceea, întrebarea pe care o ridic chiar de la începutul acestui articol este: Cine poate petrece sărbătorile împreună cu Dumnezeu?
Pentru ca, la sărbătoarea Paștelui pe care o așteptăm, să avem părtășie deplină nu numai unii cu alții ci și împreună cu Dumnezeu, este nevoie de:
1. Cunoaștere
Pentru evrei, Paștele este sărbătorit ca o amintire a eliberării lor din Egipt și este practicat conform ceremoniilor legilor mozaice. Însă, și pentru mulți creștini, Paștele a devenit o sărbătoare tradițională, în timpul căreia prioritate au mielul, ouăle roșii, pasca și cozonacii.
De aceea, nu poți sărbători împreună cu Domnul decât atunci când cunoști semnificația sărbătorii pascale. Prin revelația Sfintei Scripturi, înțelegem că, pentru noi, Paștele reprezintă amintirea suferințelor, morții și a învierii Domnului Isus.
Deși evreii au fost eliberați din robia egipteană prin puterea lui Dumnezeu, noi, prin jertfa Domnului Isus, suntem eliberați de sub robia păcatului, a diavolului și a morții.
Cântarea prin care Îl lăudăm pe Dumnezeu la aceste sărbători
subliniază acest adevăr:
„Hristos a înviat din morți,
Cu moartea pe moarte călcând,
Și celor din morminte
Viață dăruindu-le.”
Cunoscând aceste adevăruri, înțelegem că Paștele nu înseamnă doar amintirea a ceea ce a făcut și a pătimit Domnul, ci și împărtășirea suferințelor și a biruinței Lui. De aceea, Paștele nu este doar comemorarea unor evenimente trecute, ci, mai ales, o experiență reală, trăită împreună cu Domnul, ceea ce presupune moartea și învierea spirituală împreună cu El. Despre această experiență, apostolul Pavel scrie:
„Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos am fost botezați în moartea Lui? Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.
În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” (Romani 6:3-5)
2. Credință
Evreii nu sărbătoresc Paștele ca pe o amintire a morții și a învierii Domnului Isus, deoarece nu au credință. Ei nu cred că Domnul Isus este Mesia, Cel care a venit în lume și și-a dat viața pentru păcatele tuturor oamenilor, de aceea încă Îl mai așteaptă.
Însă, și printre creștini sunt mulți care au o sărbătoare a Paștelui, dar nu Îl au pe Cel sărbătorit. Pentru a sărbători împreună cu Dumnezeu, avem nevoie de o credință autentică, la care ne-a îndemnat chiar Domnul Isus, atunci când i-a încurajat pe ucenicii Săi, spunându-le:
„Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.” (Ioan 14:1)
3. Curăție
Vremea sărbătorilor pascale este un timp al curățeniei generale. Ne curățăm hainele, casele, curțile, mașinile, dar rămâne necurățit ceea ce este cel mai important: inimile și viața noastră.
Nu putem sărbători împreună cu Dumnezeu dacă suntem încă întinați de aluatul păcatului. De aceea, apostolul Pavel ne avertizează:
„Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat; căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit.
Să prăznuim, dar, praznicul, nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimele curăției și adevărului.” (1 Corinteni 5:6-8)
Pentru a face curățenie în sufletele noastre, este suficient să recunoaștem păcatele pe care le-am săvârșit și să le mărturisim. Apoi, să credem în puterea jertfei Domnului Isus și să ne continuăm viața fără a mai păcătui.
În acest sens, apostolul Ioan spune:
„Dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.
Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:7-9)
4. Comemorare
Pentru foarte mulți oameni, chiar și pentru unii creștini, bucuria sărbătorilor depinde doar de mâncarea de pe masă, de băutura pe care o servesc și de compania pe care o au. De aceea, bucuria lor se încheie odată cu sărbătoarea.
Pentru cei credincioși, însă, bucuria înseamnă mai mult decât mâncare și băutură; este o adevărată comemorare a jertfei Domnului Isus, o privire spre trecut și, totodată, o anticipare a părtășiei ce va urma la masa cu Domnul în Împărăția Sa.
Despre această experiență, evanghelistul Luca a spus:
„Când a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: ‘Am dorit mult să mănânc paștele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu.’
[…]
Apoi a luat pâinea și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: ‘Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.’
Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: ‘Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22:14-20)
De aceea, comemorarea jertfei Domnului Isus și pregătirea pentru sărbătoarea din Împărăția lui Dumnezeu se fac prin participarea la masa Domnului și prin împărtășirea cu pâinea și vinul, simboluri ale jertfei Sale.
5. Consacrare
Nu-i așa că, pentru mulți, sărbătorile vin și trec ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Pentru creștinii autentici, însă, sărbătoarea continuă printr-o consacrare pentru Dumnezeu, pentru tot restul vieții. În acest sens, apostolul Pavel a mărturisit:
„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Iar viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.”(Galateni 2:20)
Datorită acestui fapt, nu te întreb cum te-ai pregătit pentru sărbători, ci cu cine le vei petrece. Dacă ai avea alături pe cei dragi, este o adevărată binecuvântare, o bucurie mult mai mare vei avea dacă sărbătorile care vin – și cele veșnice – le vei petrece și împreună cu Domnul!
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
