Odată ce am început călătoria vieții din anul 2026, este potrivit să ne întrebăm: cine va sfârși cu bine această alergare? Sau, mai bine zis, cine va avea o călătorie reușită, atingând ținta unde trebuia să ajungă?
Despre Avraam, Biblia a spus: „A plecat în țara Canaan și a ajuns în țara Canaan!” (Gen. 12:5)
Numai că Sfânta Scriptură arată și că nu toți cei ce au plecat cândva spre Canaan au și ajuns în Canaan. Acesta este cazul celor mai mulți din poporul Israel, despre care apostolul Pavel a spus:
„Fraților, nu vreau să nu știți că părinții noștri toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare, toți au fost botezați în nor și în mare pentru Moise; toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; și stânca era Hristos.
Totuși, cei mai mulți dintre ei n-au fost plăcuți lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu.” (1 Cor. 10:1-5)
Ce început frumos, când toți cei din poporul Israel au trăit aceleași experiențe! Numai că sfârșitul nu a mai fost la fel, pentru că cei mai mulți nu au ajuns în Canaan, ci au murit în timpul călătoriei prin pustiu.
Pentru că ne dorim să ajungem la sfârșitul călătoriei din anul 2026 și, mai ales, ca la sfârșitul călătoriei vieții să ajungem în Canaanul ceresc, trebuie să descoperim secretul călătoriei lui Avraam. El a plecat spre Canaan și a ajuns în Canaan fiindcă a dovedit:
ASCULTARE
Este interesant faptul că Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam pe când locuia în cetatea Ur din Caldeea (Mesopotamia), nu prea departe de Babel, locul unde a început idolatria, și la aproape 200 km sud-est de locul unde s-a ridicat Babilonul și s-a dezvoltat marele Imperiu Babilonian. Iar după tradiția rabinică, tatăl său, Terah, era un constructor și comerciant de idoli.
Cu toate acestea, Dumnezeu i-a vorbit în mod personal și i-a adresat o chemare înaltă, ca să meargă în Canaan. În țara făgăduită, Dumnezeu i-a promis că îl va ajuta să ajungă un nume mare, va deveni un neam mare și va primi o binecuvântare și o moștenire mare (Gen. 12:1-3,7).
După ce a auzit chemarea adresată de Dumnezeu, a ascultat și a luat pe Sarai, nevasta sa, pe Lot, nepotul său, slugile și toate averile pe care le strânsese în Haran și a plecat spre Canaan.
La fel cum Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam, ne vorbește și nouă astăzi, adresându-ne invitația: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” (Mat. 11:28)
Pe lângă odihna spirituală, Domnul ne promite și odihna veșnică în Canaanul ceresc, precum și binecuvântări mult mai mari: un nume regesc de „fii și fiice ale lui Dumnezeu”, un statut înalt, să facem parte dintr-un neam mare numit „poporul lui Dumnezeu” și să dobândim o moștenire glorioasă în Canaanul ceresc.
Oare câți mai sunt cei care ascultă această invitație divină și iau seama la oferta lui Dumnezeu? Te numeri printre aceștia?
Apoi, Avraam a ajuns în Canaan fiindcă a dovedit:
ACCEPTARE
El nu numai că a auzit ceea ce i-a vorbit Domnul, ci a ascultat, acceptând întocmai făgăduințele Domnului.
Deși au fost multe obstacole pe care a trebuit să le depășească, precum despărțirea de familie și de locul de baștină și înaintarea spre necunoscut, Avraam a ascultat necondiționat, acceptând întocmai planul lui Dumnezeu.
Această acceptare este un act de credință și de încredere în Dumnezeu, despre care scriitorul Epistolei către Evrei a spus:
„Prin credință, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce.” (Evrei 11:8)
Noi știm mult mai multe despre Canaanul ceresc și avem și multe dovezi pentru credință prin moartea și învierea Domnului Isus. Știm și calea într-acolo, fiindcă Însuși Domnul Isus ne-a spus:
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)
De aceea, pentru a ajunge cu bine la capăt, trebuie să acceptăm necondiționat planul lui Dumnezeu și să pășim prin credință pe urmele Lui!
Observă acest fapt și prin experiența lui Avraam, care, după ce a ascultat și a acceptat deplin planul lui Dumnezeu, a manifestat:
ANGAJARE
Nu s-a plâns că nu știe unde merge, că drumul este anevoios și că țara promisă este departe, ci și-a început călătoria spre Canaan și nu s-a oprit până ce nu a ajuns la capăt. Câtă hotărâre și ce dedicare!
Nu-i așa că astăzi sunt tot mai puțini cei care sunt dedicați total Domnului și împlinirii planurilor Lui? Despre cel neprihănit, care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori, Scriptura spune că:
„El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe duce la bun sfârșit.” (Ps. 1:3)
Sunt întristat, însă, de faptul că mulți pornesc cu entuziasm la începutul anului sau la începutul vieții de credință și, după aceea, o lasă mai moale. De aceea, mulți obosesc, dau înapoi sau chiar renunță la călătorie, pierzând toate binecuvântările promise.
În acest sens, la începutul anului, ar trebui să spunem cu multă hotărâre și cu un mare angajament:
„Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.” (Ev. 10:39)
Privind, însă, la exemplul lui Avraam, observăm că el a călătorit privind nu numai înainte, ci mai ales în sus. El L-a avut mereu în atenție pe Dumnezeu, oferindu-I:
ADORARE
Cel ce ajunge cu bine la capăt și are parte de o călătorie reușită nu se mai uită înapoi și nici la oameni sau la valuri, ci se uită mereu la Dumnezeu. Avraam a confirmat acest fapt, pentru că, pe oriunde a ajuns, a construit mereu altare și a chemat Numele Domnului.
Pentru că, în anul 2026, putem fi ispitiți să ne uităm la multe alte lucruri prezentate de lume sau de diavol, ca să ajungem la capătul călătoriei, trebuie să avem ochii îndreptați spre Dumnezeu și să-L onorăm în orice loc și în orice vreme.
Cu toate că a ajuns în Canaan, Avraam nu s-a oprit la graniță, ci a înaintat mereu spre miazăzi (Gen. 12:9), dovedind:
ASPIRARE
El a înaintat mergând mereu spre lumină, aspirând spre binecuvântări și experiențe proaspete în fiecare zi.
Nu s-a întâmplat același lucru și cu nepotul său, Lot, și cu familia acestuia. Deși a ajuns în Canaan, a fost un moment în care aceștia au privit spre miazănoapte. S-au uitat la Sodoma și Gomora și nu au mai înaintat spre lumină, ci s-au întors spre întuneric, un întuneric moral și spiritual.
De aceea, au pierdut totul. Toți au pierit, afară de Lot și două dintre fiicele lui, care au fost salvate prin mijlocirea lui Avraam.
Fiindcă oferta Sodomei este facilă și astăzi, ca să ajungem la capăt și să avem o călătorie reușită, trebuie să biruim această ispită și să ne angajăm să mergem spre munte și spre lumină!
Dacă, în călătoria vieții, încă nu ai pornit spre Canaanul ceresc, este momentul potrivit acum să renunți la ceea ce te leagă de lume și să pășești cu credință și statornicie pe urmele Domnului.
Iar dacă ai căzut sau ai dat înapoi, este timpul să te ridici din starea în care ești, să-ți ceri iertare de la Dumnezeu și să reîncepi călătoria spre sfârșitul anului și spre Canaanul ceresc, hotărât să ajungi cu bine la capăt.
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
