Dacă ar trebui să definești experiențele din anul 2025 numai în două cuvinte, care ar fi acestea?
Pentru mine, cele mai potrivite ar fi cuvintele cuprinse în expresia ebraică „Eben-Ezer”, care, tradusă în limba română, înseamnă „piatră de ajutor”. Această expresie a fost rostită prima dată de către Samuel, după o mare biruință pe care poporul Israel a avut-o asupra filistenilor.
Atunci, Samuel a luat o piatră, pe care a pus-o între Mițpa și Șen și, punându-i numele Eben-Ezer, a spus: „Până aici Domnul ne-a ajutat” (1 Sam. 7:12).
Când închei acest an și privești în urmă, ce vezi? Urme ale eșecului? Oportunități ratate? Eforturi zadarnice? Și la acest șir poți adăuga și constatările tale.
Dacă, privind în urmă, vezi numai eșecuri, înfrângere și vinovăție, nu trebuie să uiți că Dumnezeu este îndurător și a promis celor care se pocăiesc că:
„Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Is. 43:25).
De aceea, privind în urmă, ar trebui să vedem cu prioritate beneficiile, binecuvântările și biruințele pe care ni le-a dat Domnul. Și, pentru toate acestea, se cuvine să spunem din toată inima: „Eben-Ezer!”
Iar această mărturisire exprimă, de fapt:
1. RECUNOAȘTERE
Mărturisind Eben-Ezer, care înseamnă „piatră de ajutor”, Samuel a recunoscut că biruința vine de la Domnul. Ei ar fi suferit cea mai grea înfrângere în fața filistenilor, dar Dumnezeu a schimbat eșecul în reușită. De câte ori nu ai fi gustat aceeași înfrângere în anul trecut, dar Dumnezeu te-a susținut nu numai să ajungi cu bine la capăt, ci să fii biruitor în situații imposibile.
Privind în urmă și evidențiind experiențele prin care a trecut poporul Israel, David a recunoscut ajutorul primit de la Dumnezeu, spunând:
„De n-ar fi fost Domnul de partea noastră — să spună Israel acum! — de n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, ne-ar fi înghițit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră; ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru; ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice.” (Ps. 124:1–5)
Numai că, pe lângă recunoașterea ajutorului primit din partea lui Dumnezeu, mărturisirea „Eben-Ezer” este și un act de:
2. RECUNOȘTINȚĂ
Privind în urmă, împăratul Nebucadnețar și-a însușit toate realizările și s-a semețit, mărturisind:
„Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” (Dan. 4:39).
Numai că nici nu terminase această mărturisire și a fost smerit, fiindcă nu L-a onorat pe Dumnezeu.
De aceea, la cumpăna dintre ani, trebuie să-L înălțăm pe Dumnezeu și să-I aducem lauda și închinarea pe care le merită. Fără ajutorul Lui, nici noi nu putem face nimic. De aceea, ar trebui să spunem, ca David odinioară:
„Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, și Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.” (Ps. 68:19–20)
Dar nu se poate ca, la cumpăna dintre ani, să privim numai în urmă, fiindcă, spunând „Eben-Ezer”, de fapt înseamnă și:
3. REDEDICARE
Un șofer experimentat a spus că „nu se poate să conduci uitându-te numai în oglinda retrovizoare”. Ca să înaintezi, trebuie să înveți din trecut, dar să te angajezi cu stăruință spre ceea ce este înainte.
Unul dintre pericolele îmbătrânirii este că te entuziasmează mai mult trecutul decât viitorul.
Anul 2025 nu a fost capătul alergării, ci numai o bornă pe drumul vieții, care trebuie să continue.
De aceea, provocarea de la începutul anului este să alergăm cu și mai mare entuziasm spre ceea ce este înainte. Fiindcă nu mai este mult și cursul vieții se poate încheia prin plecarea noastră la Domnul sau prin revenirea în slavă a Domnului Isus, ar trebui să ne asemănăm cu apostolul Pavel, care a spus:
„Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte,
alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, dar, să ne însuflețească pe toți care suntem desăvârșiți…” (Fil. 3:12–15)
Având în atenție această țintă, ar trebui să spunem nu numai Eben-Ezer, privind în urmă, ci, pășind în anul nou, să fim angajați în alergarea spre ținta cerească, pregătiți să spunem:
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
