Deși îndemnul Cuvântului lui Dumnezeu pentru noi este să trăim în pace cu toți oamenii (Rom. 12:18), sunt multe situații când ajungem într-o stare de conflict, care uneori persistă în timp și chiar se transmite din generație în generație. Așa s-a întâmplat și în conflictul fratricid dintre Iacov și Esau.
Ei erau frați gemeni și, în loc să trăiască cea mai înaltă stare de unitate și armonie, au ajuns să se urască de moarte.
Aceasta s-a întâmplat fiindcă Iacov i-a furat fratelui său dreptul de întâi născut și toate binecuvântările care îi reveneau potrivit acestui statut. De aceea, pentru a scăpa de răzbunarea fratelui său, el a fugit și s-a ascuns în casa unchiului său. Ne-am aștepta ca separarea și izolarea să fi rezolvat conflictul.
Numai că, după aproape 40 de ani de separare și înstrăinare (Gen. 31:41), povara vinovăției nu a trecut și nici conflictul nu a fost rezolvat.
Nu-i așa că și tu porți poveri asemănătoare, iar unele chiar de mulți ani? Ai încercat să te ascunzi și să uiți muncind din greu, numai că, indiferent ce ai făcut, povara vinovăției a rămas. Când îți închizi ochii, retrăiești aceleași momente de tensiune și frământare, ca și cum acest conflict s-ar fi întâmplat ieri.
Am consiliat mai multe persoane înaintea morții, și, când le-am întrebat dacă au ceva de mărturisit, mi-au descris situații care s-au petrecut în adolescență sau în vremea tinereții, cu o acuratețe atât de mare, încât am crezut că acestea s-au întâmplat chiar înainte ca eu să ajung să-i vizitez.
Aceste mărturii arată că starea de conflict nu trece de la sine, ci trebuie făcuți anumiți pași concreți pentru a o rezolva. Printre aceștia putem enumera:
Recunoașterea păcatului
Iacov și-a recunoscut păcatul, chiar dacă trecuse mult timp, fiindcă a fost constrâns de un șir de evenimente care l-au trezit. A înțeles ce înseamnă să fii înșelat, fiindcă socrul său l-a înșelat schimbându-i simbria de zece ori (Gen. 31:7). Și a început să fie invidiat de cei din familia lui Laban, care considerau că s-a îmbogățit pe spinarea lor (Gen. 30:43; 31:1-2).
Mai ales, Domnul i-a vorbit personal, poruncindu-i să se întoarcă în țara părinților săi. Constrâns de toți acești factori, Iacov a înțeles că nu mai poate fi amânare, iar, pentru a scăpa cu viață în fața răzbunării fratelui său Esau, trebuie să rezolve conflictul care i-a despărțit atât de mult timp.
Dacă așa s-a întâmplat în cazul lui Iacov, ce se poate spune despre tine? Ce lucruri ai ascuns și ai dorit să nu le afle ceilalți? Și ție ți-a vorbit Dumnezeu de atâtea ori, și ai fost confruntat cu multe situații prin care ai înțeles că nu mai pot fi amânări sau ocolișuri. Ți-ai recunoscut vinovăția? Numai că Iacov nu s-a oprit la acest prim pas, ci a continuat cu:
Restituirea pagubei
Nu pot fi rezolvate conflictele fără restituirea pagubelor pricinuite. Iacov a înțeles aceasta; de aceea a pregătit o recompensă bogată, reprezentând:
„două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși” (Gen. 32:13-14).
După ce le-a împărțit în turme care veneau una după alta, la o anumită distanță, a poruncit slugilor care le conduceau să spună, atunci când îl vor întâlni pe Esau, că sunt darul pregătit de Iacov pentru el.
Ce trebuie să restitui pentru ca să fie îndepărtat motivul conflictului? Atunci când, în Anglia, a avut loc marea trezire spirituală din vremea lui John Wesley, muncitorii de la o fabrică au început să returneze lucrurile pe care le-au furat. Acestea au fost atât de multe, încât nu mai era loc pentru depozitare în curtea fabricii.
De aceea, conducerea fabricii a scris un afiș pe poartă, anunțând: „Dacă mai aveți lucruri furate pe care vreți să le aduceți la fabrică, puteți să le păstrați, fiindcă noi vă iertăm, indiferent de cât de mare ar fi paguba!”
Oare ce s-ar întâmpla astăzi dacă s-ar proceda la fel? Nu cumva România ar scăpa de datorii?
Regenerare profundă
În timpul călătoriei spre Canaan, Dumnezeu i-a ieșit înainte și i S-a arătat lui Iacov. Fiindcă el era obișnuit să lupte cu oamenii, a început să lupte și cu Dumnezeu și a făcut-o toată noaptea, până în revărsatul zorilor.
Fiindcă nu L-a putut învinge pe Cel care l-a provocat, Iacov a dorit să știe cine este Cel cu care luptase. Când a înțeles că Cel cu care luptase era Dumnezeu, Iacov nu numai că a pus numele acelui loc Peniel, adică fața lui Dumnezeu, ci a experimentat o adevărată transformare: a fost lovit în coapsă ca semn al zdrobirii, numele lui a fost schimbat în Israel (cel ce luptă cu Dumnezeu), iar viața lui a fost regenerată, fiindcă Dumnezeul părinților săi Avraam și Isaac a devenit și Dumnezeul său personal (Gen. 32:26-32).
Nu cumva ai încercat și tu să lupți cu Dumnezeu? Te asigur că, în această împotrivire, nu ai nicio șansă de reușită! De aceea, recunoaște-L pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor personal și lasă-L pe El să-ți schimbe permanent viața!
Fiindcă, înainte de a-l întâlni pe fratele său căruia îi greșise, Iacov L-a întâlnit pe Dumnezeu, care i-a schimbat viața. Atitudinea lui nu a mai fost de revoltă sau de răzvrătire, ci, la această întâlnire, a dovedit smerenie și supunere, exprimată prin:
Rugăciunea pocăinței
Iacov, căruia îi plăcea să stea în picioare și să lupte, a ajuns să se plece cu fața la pământ și să-și ceară iertare. Este emoționant acest moment al întâlnirii dintre cei doi frați, care, multă vreme, au fost într-un conflict de moarte. Iacov s-a aruncat la pământ de șapte ori, până s-a apropiat de fratele său, iar Esau a alergat înaintea lui, l-a îmbrățișat, i s-a aruncat pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns (Gen. 33:3-4).
Nu se poate să nu fii mișcat de această imagine a împăcării, care reprezintă cel mai expresiv tablou al unei relații frățești trăite în unitate și armonie.
Dacă îți dorești refacerea relațiilor rupte și încetarea conflictelor, nu există o altă cale decât cea a pocăinței și a rugăciunii pentru iertare. De aceea, caută-i pe cei cărora le-ai greșit și cere-ți iertare cu o pocăință sinceră. În acest fel, vei trăi o adevărată minune: povara vinovăției va dispărea, zidurile de despărțire se vor dărâma, iar dragostea va învinge, aducând unitate și armonie.
Poate îmi vei spune că părtășia dintre Iacov și Esau nu a durat prea mult și nici unitatea nu a continuat, atingând sfere mai înalte. Ei bine, aici este problema, fiindcă, în cazul lor, nu a urmat și:
Recuperarea celui păgubit
Când Esau s-a oferit să meargă pe drum înaintea lui Iacov, acesta i-a răspuns că, din cauza familiei, a copiilor și a turmelor, nu poate păstra același ritm. De aceea, l-a sfătuit să plece singur.
Și atunci când Esau s-a oferit să-i lase o gardă de pază, Iacov a renunțat, fiind nepregătit să facă încă un pas. Datorită acestui fapt, Esau s-a întors la Seir, iar Iacov s-a așezat la Sihem, fiind din nou despărțiți.
Mai trebuia împlinit încă un pas pentru ca împăcarea și unitatea lor să fie deplină, dar acesta nu a fost făcut. Fiecare a repornit pe drumul său. De aceea, împăcarea a fost doar un armistițiu, care a ținut numai o vreme. Foarte repede, urmașii lui Esau (Edomiții) au reînceput să lupte cu urmașii lui Iacov (Israeliții), conflict care se desfășoară și în prezent.
Sunt surprins de faptul că și astăzi se tot vorbește despre armistiții, privind războiul din Ucraina, conflictele din Orientul mijlociu și chiar în conflictele dintre persoane.
Un armistițiu este însă un contract provizoriu, care, de cele mai multe ori, înseamnă un conflict amânat. De aceea, pentru rezolvarea definitivă a conflictelor este nevoie de împăcare, care poate fi atinsă împlinind următorii pași:
• Recunoașterea păcatului,
• Restituirea pagubei,
• Regenerare profundă,
• Rugăciunea pocăinței,
• Recuperarea celui păgubit.
Unde te afli în acest proces? Dacă îți dorești cu adevărat să rezolvi conflictele, mergi în acest proces până la capăt și nu de unul singur, ci împreună cu Dumnezeu.
Apostolul Pavel, cel care a fost adus în părtășie cu Domnul și cu cei pe care i-a prigonit, ne îndeamnă:
„Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri; ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: ‘Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti’, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” (Rom. 12:17-21).
Nu este întotdeauna ușor să facem pace. Uneori, mândria, frica sau neîncrederea ne împiedică să ne apropiem de cei cu care suntem în conflict. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, este posibil să dăm la o parte orice obstacol și să alegem calea împăcării și a unității, fiind pregătiți să facem tot ce atârnă de noi pentru a o dobândi.
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu