Știrile din ultimele zile anunță că Israelul și organizația Hamas au convenit asupra unui nou armistițiu privind conflictul din Gaza, precum și asupra eliberării, în tranșe, a ostaticilor și a multor prizonieri palestinieni.
Deși războiul din Gaza continuă de 15 luni, acest conflict a fost declanșat cu mult timp în urmă, atunci când Iacov a trebuit să fugă de acasă, de frica fratelui său, Esau, căruia îi furase dreptul de întâi-născut.
Silit de circumstanțele vieții și, mai ales, de întâlnirea cu Dumnezeu, Iacov l-a căutat pe fratele său Esau și a făcut pași concreți pentru refacerea relației frățești. Totuși, nu au ajuns la o împăcare deplină, ci doar la un armistițiu care, de fapt, a înghețat conflictul pentru o vreme.
Mai devreme sau mai târziu, aceste armistiții au fost încălcate, iar conflictele au reizbucnit aproape în fiecare generație.
Astăzi, în timp ce se încearcă semnarea unui nou armistițiu, se impun întrebările: pentru a câta oară și pentru câtă vreme va fi respectat acesta?
Pentru ca acest conflict fratricid să se stingă și pentru ca între urmașii celor doi frați să existe pace, este nevoie de mai mult decât un armistițiu: este necesară o împăcare autentică.
Această împăcare nu poate fi împlinită decât atunci când fiecare dintre părți Îl va recunoaște pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor (Mesia), urmată de o pocăință sinceră și de o înnoire deplină a vieții.
Dar să nu îi condamnăm doar pe ei, pentru că și noi am avut, sau poate încă mai avem, conflicte nerezolvate. Deși Dumnezeu ne cheamă să trăim în pace cu toți oamenii (Romani 12:18), conflictele sunt prezente și astăzi, uneori persistând de-a lungul generațiilor.
Dacă dorim cu adevărat împăcarea, trebuie să înțelegem că învrăjbirile și conflictele nu se rezolvă prin armistiții temporare, ci doar printr-un proces complet al împăcării, care implică: recunoașterea păcatului, restituirea pagubei, rugăciunea, pocăința, regenerarea profundă și recuperarea celui păgubit.
Unde ești tu în acest proces? Ai un conflict care îți fură pacea și te împovărează? Te îndrepți spre împăcare sau spre înghețarea ori continuarea acestor conflicte?
Apostolul Pavel ne îndeamnă să biruim răul prin bine, să trăim în pace cu toți oamenii și să lăsăm răzbunarea în mâinile lui Dumnezeu (Romani 12:17-21).
Pentru cei care persistă în starea de conflict, Sfânta Scriptură avertizează că va veni vremea pedepsei. Pentru urmașii lui Esau (edomiții), această pedeapsă este anunțată prin prorocul Obadia (Obadia 1:1-21), iar pentru cei din Israel, pedeapsa este anunțată de profetul Ezechiel (Ezechiel 38:1-39:29).
Fiindcă și asupra noastră judecata lui Dumnezeu stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu (1 Petru 4:17), trebuie să depășim starea de conflict sau de armistițiu și să trăim o împăcare deplină cu noi înșine, cu semenii noștri și cu Dumnezeu, împlinind îndemnul:
„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării; că adică Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.
Noi, dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcați-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:17-20).
Să nu uităm însă că într-un război câștigă unul și pierde celălalt, în armistițiu nu câștigă nimeni, ci se câștigă doar timp pentru a se reorganiza lupta, pe când prin împăcare, câștigă toți și pierde diavolul!
Dacă în acest armistițiu dintre Israel și organizația Hamas, mediază Catarul, în procesul de împăcare mediază însuși Domnul Isus!
De aceea rugăciunea noastră ar trebui să fie: Doamne Isuse, ajută-ne să experimentăm împăcarea și să fim mesageri ai împăcării!
Pastor Dan Boingeanu