La examenul final al colegiului West Point s-au prezentat doi absolventi ce aveau abilitati si talente diferite. Cel dintîi era un tip inteligent si cu calitati atletice , iar celalalt era mediocru si fara nici o îndemînare atletica. De aceea cel de-al doilea absolvent avea o problema, care pentru cel dintîi parea ca nici nu exista.
Ca sa primeasca diploma de absolvire, amîndoi absolventii trebuiau sa sustina o proba sportiva, ce includea diferite exercitii fizice si o proba de alergare de rezistenta. Cei doi absolventi au fost reprtizati sa dea proba sportiva împreuna. Pentru cel dintîi, aceasta proba era examenul cel mai usor. Pentru cel de-al doilea însa , proba sportiva nu numai ca era o problema , ci constituia examenul vietii lui.
Acesta stia ca daca va cadea la acest examen, nu va putea primi diploma de la Colegiul West Point.
Dupa ce au trecut amîndoi proba exercitiilor fizice, s-au prezentat la proba de alergare. În fata acestei probe , cel de-al doilea absolvent îsi zicea : ” n-am reusit sa alerg niciodata 2 km ; cu siguranta nu voi reusi nici acum “! De aceea a început sa alerge fara nici o motivatie si fara nadejde ca va termina cursa.
Acest fapt s-a observat imediat: Cu cît alerga mai mult, cu atît era mai epuizat, fara energie si lipsit de dorinta de-a continua cursa. Chiar în momentul cînd se gîndea sa abandoneze, colegul din fata lui a hotarît sa încetineasca alergarea în asa fel ca cel ramas în urma sa-l ajunga. Acesta a hotarît sa-l ajute pe colegul lui si sa termine împreuna cursa. N-a fost o decizie usoara, pentru ca era constient ca urma sa piarda puncte si anumite pozitii în ierarhia dintre colegii din clasa.
Absolventul ce alerga fiind primul, s-a gîndit însa ca pentru colegul sau merita sa plateasca acest pret. De aceea s-a apropiat de el si i-a spotit îndemnîndu-l : “Poti sa termini”! “Nu renunta si vom ajunge împreuna la capat “!Cel de-al doilea absolvent n-a raspuns colegului sau aratînd ca a primit un mare imbold, dar si-a continuat cursa.
Ajutat de primul coleg care si-a redus viteza, alergînd aproape unul de celalalt , impulsionat si îndemnat tot timpul , au ajuns sa treaca amîndoi linia de sosire aproape la pas .
Cel de-al doilea absolvent era cu totul epuizat. Ajunsi însa la capatul cursei , amîndoi asteptau cu mari emotii si ca pe un mare eveniment al vietii lor , decizia examinatorilor. Cînd acestia au comunicat timpul realizat, niciunul nu s-a încadrat în baremul stabilit , picînd amîndoi examenul !
Acesta nu-i finalul pe care l-am asteptat la acesta întîmplare , nu-i asa ? Ne-am fi asteptat la un final fericit în care sa se comunice ca amîndoi au trecut testul de rezistenta. Primul absolvent ar fi putut trai aceasta bucurie , dar a decis sa alerge mai încet, pentru a-l ajuta si pe colegul lui. Încetinind alergarea si fixînd un ritm dupa puterile lor, au platit însa acelasi pret: pierzînd examenul!
Sunt momente în viata cînd pentru a atinge tinta trebuie sa fim gata sa renuntam la toate lucrurile; chiar si la cei dragi . Ucenicia înseamna a fi gata sa platesti acest pret fara sa te mai încurci cu situatiile si problemele vietii .
