O fabula veche, vorbeste despre un om care mergînd prin padure, a vazut o vulpe fara picioare. S-a întrebat : cum de-a supravetuit în aceasta situatie ? A observat însa ca un tigru îi aducea vînat în fiecare zi ! Tigru mînca din vînat cît îi trebuia si lasa restul pentru vulpe. În ziua urmatoare s-e repeta acelasi lucru !
Vazînd aceasta , omul a slavit pe Dumnezeu pentru felul cum a purtat de grija vulpii si si-a zis : Voi sta si eu într-un colt si voi astepta ca Dumnezeu sa-mi poarte si mie de grija de hrana , asa cum a facut-o pentru vulpe .
A asteptat hrana mai mai multe zile ,dar nu a primit nimic. Aproape ca era sa-si dea ultima suflare , cînd a auzit o voce care i-a spus : “Tu care esti pe calea ratacirii: deschide-ti ochii pentru adevar ! Urmeaza exemplul tigrului si nu te mai complace în starea neajutoratei vulpi “!
Aceasta-i atentionarea lui Dumnezeu si pentru noi ! Beniamin Franklin a spus : “Dumnezeu îi ajuta pe acei care-si poarta de grija” ! Este un mare adevar aici : Nu trebuie sa asteptam de la Dumnezeu lucrurile pe care le putem realiza singuri. Noi trebuie sa întîmpinam lucrurile impredictibile ale vietii, încrezîndu-ne în ajutorul lui Dumnezeu, dar în acelasi timp , trebuie sa facem ceva pentru a împlini ceea ce sta în puterile noastre, crezînd ca atunci cînd am ajuns la sfîrsitul puterilor, Dumnezeu va interveni împlinind restul, ceea ce noi nu putem realiza.
