În timpul primului razboi mondial, în seara de ajun a Craciunului din anul 1914, a avut loc o întîmplare deosebita despre care cred ca unii dintre voi ati auzit:
Pe frontul de Vest Francez , de la Canalul Englez, pîna la Alpii Elvetieni , era liniste . Razboiul începuse numai de 5 luni de zile si deja aproape 800.000 de oameni au fost raniti sau omorîti. În seara de ajun însa s-a întîmplat ceva deosebit ; ceva unic în istoria razboaielor omenirii . Soldatii britanici au început sa cînte colinde în transeele lor. De cealalta parte nemtii au raspuns în acelasi fel. Nu dupa mult timp aceleasi colinde rasunau în acelasi timp din transeele nemtilor si ale britanicilor. !
În ziua de Craciun soldati neînarmati din ambele tabere ,aflati pe un teren al nimanui, s-au unit cîntînd colinde si purtînd o conversatie libera. Mai mult ; si-au facut mici daruri , petrecînd întreaga zi în pace. Aceasta neobisnuita pauza de pace , s-a întins pe mai multe mile dealungul liniei frontului. Într-un anume loc, britanicii au jucat fotbal cu soldatii nemti, care au învins cu 3-2.
În alte zone ale frontului aceasta atitudine a continuat si în ziua urmatoare cînd niciuna dintre parti nu îndraznea sa traga primul foc. În cele din urma ,atunci cînd au venit trupe proaspete , iar comandantii cu grade mai mari din ambele tabere au comandat atacul, batalia a reînceput.
Pentru o lume aflata în conflict si lipsita de fericire ,Craciunul este un timp al bucuriei ; datorita faptului ca Domnul Isus a venit sa aduca o pace ce nu are sfîrsit.